Escaladarea tensiunii legate de conflictul din Ucraina, deteriorarea relaţiilor dintre Uniunea Europeană şi Rusia, aparenta lipsă de progres în găsirea unei soluţii politice la criză a adus din nou în prim plan problema securităţii energetice a Europei. Aproximativ o treime din necesarul de gaz al Uniunii este acoperită de importurile din Rusia, livrările făcându-se în procent de 50% prin Ucraina. Iată de ce declara comisarul european pentru energie Günther Oettinger că UE îşi completează stocurile de gaz şi depune toate eforturile pentru a dezamorsa conflictul înainte de venirea iernii.

Dispute ruso-ucrainiene legate de preţul gazului au dus până acum de două ori la crize de aprovizionare: în iarna anului 2006 şi 2009. Anul acesta, în luna iunie, compania rusească Gazprom a închis din nou robinetul către Ucraina, după ce Kievul a refuzat să accepte noul preţ, substanţial majorat, pretins de partea rusă. Atât partea rusă cât şi cea ucraineană au înaintat plângeri către Curtea Internaţională de Arbitraj de la Stockholm. Livrările către ceilalţi beneficiari europeni nu au fost până acum perturbate.
La sfârşitul săptămânii trecute, ministrul rus al energiei, Alexander Novak avertiza însă că există un risc pronunţat ca Ucraina să-şi însuşească o parte din gazul destinat terţilor. Ucraina admite că nu dispune de rezerve suficiente pentru iarna care vine.
Comisarul european pentru energie Günther Oettinger:
„Principala noastră preocupare este legată de gaz. Am avut şi avem contacte bilaterale şi trilaterale, discuţii şi negocieri cu Federaţia Rusă, Gazpromul pe de o parte şi Ucraina, Naftogaz, respectiv Uniunea Europeană. Ne-am înţeles să continuăm aceste întâlniri trilaterale. Ne-am propus să evităm orice probleme de aprovizionare în lunile următoare. Deci gaz pentru toţi în Uniunea noastră cu 28 de membri plus Balcanii de Vest, plus Ucraina şi Moldova este ambiţia noastră. Aşteptăm pe de o parte o rezoluţie de la Curtea de Arbitraj de la Stockholm, dar acolo este vorba de un proces de durată, care va necesita 12 până la 15 luni. Ori noi nu putem aştepta atât! Avem nevoie de o soluţie pentru iarna care vine. Poate că ar trebui să cădem de acord asupra unei soluţii provizorii şi asupra unui preţ provizoriu…”
Ce soluţii rămân totuşi în cazul unei crize de aprovizionare?
Norvegia s-a oferit deja să suplinească în caz de nevoie o parte din gazul de provenienţă rusească.
Gaz natural lichefiat este importat şi din Algeria, respectiv Qatar, o bună parte din aceste cantităţi fiind la ora actuală reexportate.
UE a tras învăţămintele legate de blocajele de aprovizionare din anii trecuţi. Marlene Holzner, purtătoare de cuvânt a comisarului Günther Oettinger:
„Am lucrat foarte mult şi am implementat măsuri pe termen lung. Una dintre acestea a fost obligativitatea ca fiecare stat membru să acumuleze stocuri de gaz suficiente să-şi aprovizioneze consumatorii vulnerabili timp de o lună. Ne-am dezvoltat şi infrastructura în sensul că în situaţia în care unii membri rămân într-adevăr fără gazul tranzitat în mod normal prin Ucraina, alte state membre să le poată veni în ajutor cu livrări. De altfel noi am chestionat fiecare stat membru referitor la posibilităţile lor de a soluţiona pe termen scurt o criză de aprovizionare cu gaz. Ce posibilităţi de stocare au, dacă există surse alternative de care să poată uza. Vom avea o imagine de ansamblu în octombrie.”

Împarte cu prietenii tăi: