Comisia Europeană monitorizează respectarea legislaţiei comunitare de către ţările membre, în speţă transpunerea completă, corectă şi la termen a directivelor europene în legislaţia naţională.

Ea poate iniţia demersuri, solicita lămuriri în această privinţă atât din proprie iniţiativă cât şi pe baza unor petiţii provenind de la Parlamentul European sau a unor plângeri referitoare la posibile încălcări, formulate de cetăţeni, firme sau ONG-uri din statele membre.
Ce se întâmplă dacă se constată o neîndeplinirea a obligaţiilor?
Iuliu Winkler, deputat în Parlamentul European:
„Până să se ajungă la aşa numita procedură de infringement, adică procedura de încălcare a dreptului comunitar, există etape prealabile şi ele sunt foarte importante pentru că un număr mare de proceduri pe care Comisia Europeană le iniţiază nu ajung până la aplicarea procedurii de infringement, de încălcare, ci sunt rezolvate pe parcurs prin dialogul dintre guvernul statului membru, diversele autorităţi competente din statul membru şi Comisia Europeană.
Se poate ajunge bineînţeles şi la sancţiuni financiare, la sancţiuni de suspendare a unor programe europene, fonduri europene, sau de obligare a statului membru la anumite plăţi care să reprezinte de fapt echivalentul în bani a efectelor aplicării defectuoase a legislaţiei!”
Rapoartele succesive de monitorizare ne arată o scădere constantă a numărului cazurilor de neîndeplinire a obligaţiilor. Dacă la finele anului 2009 erau pe rol 2900 de astfel de proceduri, la sfârşitul anului trecut erau doar 1300. Statele membre cu cele mai multe cazuri înregistrate de nerespectare legislaţiei UE au fost Italia, Spania şi Grecia. Dacă Italia figurează în această evidenţă cu 104 proceduri, România, poziţionată undeva la mijloc, era vizată de 47.
Iuliu Winkler, eurodeputat:
„În anii care au trecut, în România procedura de infringement a devenit un fel de sperietoare…Trebuie ştiut că procedura de încălcare a dreptului comunitar şi declanşarea dialogului dintre statul membru şi Comisie pe tema respectivă este un fapt de viaţă! Nu spun că e bine să avem multe proceduri de infringement…Spun doar că este practic inevitabil ca într-o situaţie sau alta, fie printr-o întârziere fie printr-o aplicare defectuoasă să te trezeşti în situaţia în care să fii obligat să intri în dialog cu Comisia Europeană!
Există domenii în care ar trebui probabil mult mai multă atenţie: mă gândesc în primul rând la domeniul obligaţiilor de mediu, dar pot fi precizate şi alte domenii.
Ceea ce este îngrijorător: dacă citim acest al 31-lea raport cu privire la aplicarea legislaţiei europene, în ultimul paragraf vom găsi menţionată România ca unul din statele membre al cărui număr de cazuri de infringement, deşi nu este foarte mare, este în creştere constantă în ultimii ani! Asta înseamnă că după aderarea la Uniunea Europeană practic noi în fiecare an am mai adăugat câteva cazuri… ”

Împarte cu prietenii tăi: