Unde te poți refugia din fața unei zile toride de vară?
La mare, cu condiţia să fie mai aproape de tine.
Sau la munte. Asta e mai aproape de Sighet.
Zis și făcut.

Bagajul minim. Echipamentul de vară, tricou, pantaloni scurți, bocăncei. În rucsac, o pereche de pantaloni lungi, o bluză de trening și haine de ploaie. Chiar dacă ziua nu dă semne de ploaie, iar soarele arde şi nu e nici urmă de nor, la munte vremea se poate răzgândi.
Destinația e aleasă: Cascada Cailor. Adică versantul nordic al Munților Rodnei, în apropierea stațiunii turistice Borșa. Distanța între Sighetu Marmației și Borșa este de 82 de km și poate fi parcursă într-o oră și 35 de minute.

Chiar dacă drumul până la Borșa lasă mult de dorit pentru condițiile de civilizație ale secolului pe care îl trăim, peisajul satelor maramureșene, ca și frumusețile pe care le ascund Munții Rodnei, merită sacrificiul.
Sighetul Marmației, Vișeu de Jos, Vișeul de Sus – cu maiestuoasa Vale a Vaserului și Mocănița care o străbate, Moisei – cu ansamblul monumental al sculptorului Vida Gheza, dedicat masacrului din această localitate din octombrie 1944, format din 12 figuri de piatră, din care două reprezentând figuri omenești și 10 reprezentând măști tradiționale maramureșene, Borșa, Complexul Borșa.
Accesul spre cascadă este facil, fie că o iei pe jos, fie că preferi varianta mai comodă – contracost – cu telescaunul, din stațiunea Borșa. E uimitor să urci cu telescaunul peste brazi, peste vitele aflate la păscut ori peste oamenii ce-și văd de viața de zi cu zi. E îmbătător mirosul rășinii, adus de adierea molcomă a vântului de vară. Şi poți să admiri în voie peisajul. După ce cobori din telescaun, mai mergi pe jos vreo 15-20 de minute prin soare ori zone de pădure ce îți oferă căutata umbră și răcoare. La capătul acestui drum te așteaptă minunea – Cascada Cailor. Una dintre cele mai frumoase căderi de apă din România. Aici, apa adunată din ploi și topirea zăpezilor se adună într-un circ glaciar și, de acolo, de pe versantul Pietrei Rele, se repede cu putere la vale, formând cascada în trepte, cu căderi succesive de 40 metri, apoi 20 metri.

De ce Cascada Cailor?
Legenda spune că pe pășunile întinse de pe Piatra Rea se afla locul preferat de localnici pentru a-și ține, din primăvară până în toamnă, hergheliile de cai. Dar liniștea hergheliilor era tulburată de urs. Acest rege al pădurilor carpatine își căuta pradă printre sutele de cai. În loc deschis, șansele lui de a găsi hrană facilă erau minime. Astfel încât, ursul încolțea caii deasupra actualei Cascade ale Cailor. Pe vreme de furtună, într-o noapte întunecată, sărmanii cai au fost înspăimântați de tunete și fulgere, dar și de atacul neașteptat al ursului. Motiv pentru care, dezorientați, s-au îndreptat spre râpa de la Piatra Rea, căzând în hău. Ursul a avut parte de o pradă bogată, cel puțin 15 cai. Iar oamenii au găsit de cuviință să adauge denumirii acelor locuri, sintagme care fac referire la cai: Cascada Cailor, Podul Cailor, Muntele Cailor, Izvorul Cailor. E ca și cum te-ai afla într-un regat al cailor.
Vuietul apei prăvălindu-se e o adevărată simfonie, iar imaginea stâncilor maiestuoase te face să uiți de tumultul zilelor, de graba vieții, te crezi pe un alt tărâm. Sub căderile de apă, pe pietre ori pe mușchi, vezi ițindu-se o floare ori un petic de iarbă și te gândești de câtă forță are nevoie acea nevinovată plantă pentru a rezista într-un loc aparent vitreg pentru ea.

cascada_cailor (1)

Cuvintele sunt puține și nu pot descrie suficient fantasticul peisaj oferit de Cascadă. Nu poți prinde în ele ecoul pădurii și al stâncilor, zborul înalt al șoimului ce se învârte deasupra muntelui, vegetația ce se întinde pe tot traseul, dar te pot îndemna să dai frâu liber dorinței de a vedea cu ochii tăi frumusețile naturii, asupra cărora omul nu și-a pus amprenta, dar pe care o parte o poate păstra mai departe sălbatică și maiestuoasă, pentru a o transmite celor ce vin după noi!

Brînduşa Oanţă

Împarte cu prietenii tăi: