Când vorbim despre viața din mediul rural, gândul ne duce mai întâi la ceea ce era odată, adică la drumuri desfundate, la case sărăcăcioase, dar mai ales la cât de greu își asigurau traiul de zi cu zi locuitorii de acolo.

Este o imagine ce se regăsește în multe scrieri literare și de care își mai amintesc oamenii bătrâni din sate. Tot ei recunosc că acum viața în sate s-a schimbat foarte mult și că satul a devenit o alternativă bună de locuit, chiar și pentru orășeni.

Rafila Telcean din Taure, un sat mic din comuna Șintereag face peste puțin timp 80 de ani. Viața sa din tinerețe pare un tablou din altă lume:

Am umblat cu o pereche de opinci și pe alea le puneam subsuoară, cu două cârpe. Când ajungeam pă pășune mă încălțam, că până acolo îți rămânea opinca în mol. Mergeam la școală desculță, fără opinci. Și mâncam mălai.

Rafila Telcean a avut doi copii, iar acum are și nepoți și se minunează de cât de bine sunt ei aranjați…la oraș. La țară, chiar dacă viața ei este alta acum, nu a scăpat de griji.

Tăt greu ne este, pentru că ne-au făcut pensia asta și și mie mi-au dat cinci milioane. Un milion îl dau înapoi, la telefon, că-mi sun copiii, să știe, trăiesc sau mor. Mi rămân patru: apoi plătește impozit după care, după terenuri și altele.

Majoritatea satelor din județul Bistrița-Năsăud beneficiază acum de condiții civilizate de trai, cu posibilități de racordare la rețelele de apă-canal, uneori și la cele de gaz metan. Așa stând lucrurile, nu puține sunt familiile care se mută de la oraș la țară, pentru mai multă liniște, chiar dacă este mai mult de lucru în gospodăria de aici.

Așa a făcut și Rodica Buhai, din Orheiul Bistriței:

Viața de la oraș este frumoasă, mai ușoară ca la țară, dar nu ai atâtea satisfacții. Ai într-o grădină legume, ai ouă proaspete și părerea mea este că e mult mai bine.

La țară femeile au mai la îndemână cele trebuincioase pentru gospodărie, dar ceea ce le lipsește mai mult sunt banii. Deși cel mai izbitor lucru legat de mediul rural este îmbătrânirea accentuată a populației de aici, există și familii tinere care aleg să se stabilească la țară.

Ioana are nici treizeci de ani și s-a mutat cu soțul și băiatul lor de la Bistrița la Blăjenii de sus.

Ne-a rămas casa de la bunici și vrem să ne ocupăm de ea și de agricultură. E un pic cam greu, dar ne descurcăm. Vrem să rămânem aici toată viața.

Mariana Pintea locuiește la Bistrița, dar lucrează în mediul rural, în comuna Cetate. Ea spune că deși la țară femeia are mai mult de lucru, o mamă are toate motivele să fie mulțumită de calitatea învățământului și a asistenței sanitare pe care le găsește în mediul rural.

Viața la țară este un pic mai grea din punct de vedere al femeii, că ea are mai multe sarcini de îndeplinit față de femeia de la oraș. Școlile la țară sunt bune, eu nu văd nici o diferență între școala de aici și cele din oraș.

Și totuși, cât de greu este pentru o femeie să se mute de la oraș la țară?

M-am gândit dacă să mă întorc la țară, dar deocamdată răspunsul este nu!.

Așadar, mai este de așteptat până când veșnicia născută la țară să fie cu adevărat o tentație.

Împarte cu prietenii tăi: