În sfârșit, mai sunt și subiecte de laudă pe bune. Că de cele minunate doar în teorie și de vorbe goale ne-am săturat.

Când vezi câte o măsură care, luată greu, e adevărat, dar până la urmă, cu ”tras-împuns”, reușește să fie implementată, nu poți să nu te uiți un pic mai atent și să subliniezi ingredientele care au dat succesul acesteia. Doar, doar or lua și alții aminte.

Cererea creează oferta. Și cum cereri pentru casă există din belșug, fără a pune la socoteală câți și-ar dori, dar ”n-au neam” cu ce, iată că oameni preocupați au sensibilizat Guvernul să mai ”up-dateze” (tradus: actualizeze) ceva ce dă bine la votanții care vor un acoperiș (al lor, nu al părinților) deasupra capului.

Potrivit celor mai recente date Eurostat, o mare parte din tinerii europeni (30.9%) locuiesc încă cu părinţii lor, chiar şi la vârsta de 30 de ani. În România, 44.1% dintre tinere stau încă în casa părintească. Procentul este mult mai mare în cazul băieţilor, ajungând la 75%. Mai mult decât atât, se pare că fetele din România se mută de acasă în jurul vârstei de 26 de ani, în timp ce băieţii pleacă mult mai târziu, pe la 30 de ani.

Așadar, cu argumente solide, inspirate de studii și rapoarte sociale și/sau politice, s-a schițat planul de acțiune.

S-au emis regulile referitoare la primul Program „Prima Casă”, care au fost incluse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 60/2009 și în normele pentru aplicarea acesteia, care au fost aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 717/2009.

Obiectivele acestui program, pe care îl periem și rostogolim din 2009, vizează relații de tip ”win-win”(că bine mai sună pentru unii!), în care fiecare parte implicată are de câștigat. Unii câștigă capital de imagine și încredere, alții un loc de muncă, constructorii iau și ei un ban cinstit, băncile implicate în program – comisioane și rulaj, intermediarii de tot felul câștigă în reputație, iar solicitanții – o ”casa dulce casă”, chiar dacă gustul ratelor este cam acru – amărui.

În luna ianuarie a acestui an, în limita plafonului de 2,5 miliarde de lei stabilit de Guvern, statul acorda garanții pentru creditele contractate de persoanele fizice prin programul „Prima Casă”. De reținut este și că, din 2013, garanțiile pot fi acordate doar în lei.

Sigur că sunt o serie de amănunte și multe condiții, dar cei interesați vor primi lejer aceste informații, mai ales după ce aleg cu ce bancă vor să meargă la drum. Vă recomand să fiți grijulii cu această opțiune.

Și pentru că succesul trebuie întreținut, ca să putem străluci cât mai mult de pe urma acestuia, programul guvernamental a fost modificat prin ordinul nr.1119/2015, emis de Ministerul Finanţelor Publice, publicat în Monitorul Oficial pe 28 septembrie 2015, asta după ce prin martie, a mai apărut OUG nr. 2/2015 pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și alte măsuri.

Noutatea este că cei care au deja o locuinţa achiziţionată prin program o pot înlocui cu alta cu suprafaţă utilă mai mare, dar și de o valoare mai mare, cu  condiţia să vândă locuinţa iniţială şi creditul acordat în cadrul programului să fie lichidat, ambele operaţiuni efectuate cel mai târziu până la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare a noii locuinţe.

Totodată, plafoanele anuale de garantare vor fi gestionate în sistem revolving (credit reînnoibil în mod automat, fără negocieri suplimentare cu banca ce l-a acordat, până la epuizarea unui plafon prestabilit sau până la epuizarea perioadei pentru care a fost acordat), astfel încât se va asigura continuitatea programului.

buget-achizitie-casa-250x250

Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii (FNGCIMM) a acordat, în primele şase luni ale lui 2015, peste 15.600 de garanţii pentru programul Prima Casă, cu 40% mai multe decât în prima jumătate a anului trecut, ajungând la 1,3 miliarde de lei. Ca să fim sinceri și să nu diminuăm succesul programului guvernamental, de la începutul acestuia și până în prezent, au fost acordate peste 157.000 de garanții, în valoare de peste 13 miliarde de lei, pentru finanțarea achiziționării sau construirii de locuințe în valoare de peste 26 de miliarde de lei.

Asta înseamnă să găsești coridorul și să-l exploatezi până ”iese untul din el”. Așa da, succes, pentru unii! Dar, ar trebui să mai căutăm și alte filoane ca să ridicăm măcar ”nițeluș” nivelul de trai în casele astea. Pentru că, prin analogie cu vorba zilelor noastre – ”Cine are carte, n-are parte”, putem spune că ”Cine are casă, n-are masă”. Dar, în notă optimistă, poate adera la propunerea Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru o mai mare implicare a tinerilor în activitățile civice, îndemnându-i, cu ocazia Zilei Internaționale a Tineretului de anul acesta, să devină lideri de marcă ai statelor membre, „motoarele” renaşterii economice, politice şi sociale europene.

Nu luați în seamă accentele pișcătoare ale scrisului meu, ci doar criticile și proiecțiile constructive și, mai ales, numărul semnificativ, menționat și la începutul articolului, de tineri europeni care continuă să se încăpățâneze să nu aibă un loc de muncă (săracii de ei!).

Pornind chiar de la raportul Eurostat, din care reiese că un procent semnificativ de tineri europeni, cu vârste cuprinse între 25-29 de ani locuiesc încă cu părinţii sau nu au un loc de muncă, îngroşând astfel rândurile şomerilor, nu trebuie decât să ne concentrăm pe propunerea unui alt model, un super program pentru crearea de locuri de muncă care vă asigur că va avea și mai mare succes. Pe principiul economiei de piață, dacă există cerere, trebuie să apară și oferta. Dar, poate, fără plata în rate sau integral.

Autor: Camelia Teodosiu

Împarte cu prietenii tăi: