Florarul se apropie de final. Mai e rai, se spune, dar şi Cireşarul e plin de sărbători pentru bucuria sufletului doritor de clipe de tihnă alături de cei dragi. La final de lună numită şi frunzar este o zi care aminteşte de universul familiei, familia  albinelor de astă dată. Este şi o poveste ce vine peste timp.

La 26 mai în calendarul creştin ortodox este înscris numele Sfântului Mucenic Averchie, cel ce s-a sfârşit prin chin întru credinţa lui Dumnezeu, pentru că necredincioşii l-au osândit la moarte chinuitoare.

L-au legat în mijlocul unui stup de albine şi l-au lăsat pradă acestora. A murit datorită înţepăturilor, devorat de vietăţile deranjate că un intrus le-a stricat rânduielile. Sunt multe învăţături din istoria lui Averchie , dar şi întrebări la care nu putem răspunde. Pentru a-ţi păstra credinţa trebuie să-nduri martiriul. Şi Sfântul Averchie a îndurat.  Rămâne învăţătura: Nu intra în lumea ce nu-i  a ta.

Apicultorii, cei ce îngrijesc albinele şi le culeg rodul muncii, mierea, pot intra în lumea albinelor, dar trebuie să respecte câteva reguli: să fie curaţi la trup şi la suflet (timp de câteva zile, 3-5-7, să nu înjure, să nu întreţină relaţii sexuale, deci să păstreze puritatea gândului şi a trupului). Astfel, albinele îi vor lăsa să intre în lumea lor şi să se bucure de munca lor.

Şi vine luna lui Cireşar.

Este luna cireşelor,  este momentul când căldura verii se aşază cu temei spre a atinge apogeul în luna lui Cuptor. Este luna plantelor de leac şi a grijilor pentru sănătatea holdelor. „Oamenii şi vântul de iunie curând se schimbă”, dar e cunoscută şi vorba veche „vânt de roadă, vânt de poame”. Vântul şi ploaia semnificau pentru ţăran griji, dar şi speranţă: „Dacă bate în iunie vântul de miazănoapte, atunci rodeşte grâu mult” (Simeon Mangiuca, 1883). E vremea cireşelor inimă de porumbel, iar când dau în copt, e bine să fie uscate pentru a fi bunătăţi pe timp de nămeţi. Cireşarul acestui an este marcat de mari sărbători. Va fi Înălţarea Domnului, Ispasul în tradiţia populară românească, şi vor fi Rusaliile, zile de mare sărbătoare.

Cireşar este luna culegerii plantelor de leac. Există credinţa că din ziua Sfântului Ioan de Suceava, a doua zi a lui Cireşar, se strâng buruienile pentru leac. Bătrânele satului ştiau când e vremea fiecărei flori, când e bine să fie culeasă, dar mai ales cum trebuie să fie culeasă.

Spre exemplu, florile de sânziene se culeg în noaptea dinaintea sărbătorii populare cu acelaşi nume, numai de către fete şi femei iertate. În locul de unde se culeg florile se pun nouă boabe de tămâie, se fac trei mătănii, apoi ruga către Dumnezeu pentru sănătate. Florile se fac chiticel, se leagă cu fir roşu, se învelesc în pânză albă nefolosită şi se fierb în oală de pământ la foc dintr-un singur pus (nu trebuie să mişti focul, nici să adaugi lemne).

Luna lui Cireşar e luna sărbătorilor aureolate de mireasma florilor răspândită în dimineţile înrourate.

Împarte cu prietenii tăi: