Întâi de gustar este o  întreită sărbătoare. Este Macoveiul, o sărbătoare cu dată fixă închinată unui personaj creştin.

Bine e în această zi să se închine un gând bun pentru grădini şi livezi. Să fie stropite cu aghiasmă, iar grâului să-i închinăm un gest de mulţumire: spicele de grâu, cât-or mai fi rămas să le scuturăm în palme şi boabele să le amestecăm cu sămânţa de-am pus-o deoparte pentru la toamnă. Aşa ogorul va fi bogat. Şi tot azi, de Macovei un pic de miere luată din stupi va fi leac la zile de restrişte, c-aşa se şi zice: leac şi babii colac!

Este şi ziua Crucii. Sunt trei zile ale Crucii pe an: pe 14 septembrie, duminica a treia din Postul mare şi ziua de 1 august.

Ziua Crucii trebuie respectată. La casele bătrâneşti, ferestrele aveau zăbrele în formă de cruce, ca să nu-ţi piară din gând semnul crucii, să nu treci dimineaţa, pragul casei fără să faci semnul crucii şi să nu sufli-n lumânare la cântatul cocoşilor de la miezul nopţii fără să-ţi fi făcut semnul crucii. Aşa era odată!

1 august este şi sărbătoarea ursului. Se numeşte împuiatul urşilor.

Şi urşii au mai multe sărbători peste an: Macoveiul (1 august), Martinii de toamnă (12-14 noiembrie), Martinii de iarnă (1-3 februarie), ziua Ursului (2 februarie) şi Sâmbăta Ursului (o săptămână înainte de Moşii de Florii).

De Macovei urşii se-mpreună şi după 7-8 luni, la Martinii de iarnă apar în bârlog ăi mici.

Bine e să ai un pic de untură de urs la ursitoare. El le influenţează în bine pe ursitoare, dă putere copiilor, iar iernile fără masca de n-ar mai fi atât de frumoase.

Deci,1 august: e Macoveiul,  gând bun pentru holde, grădini şi stupi, e ziua Crucii, e ziua Ursului şi, mai ales, e ziua când  începe postul Sf. Mării. Două săptămâni nu-i greu de ţinut, legume şi fructe sunt pe de-a rândul, trupul va fi curăţat, gândul uşurat şi sărbătoarea împlinită.

Există credinţa că aceluia care păzeşte postul Sfintei Mării i se va împlini orice dorinţă. Şi nu ar trebui uitat: degeaba ţii postul, dacă eşti supărat pe ceva sau pe cineva.

Şase august este ziua împăcării cu toate şi cu toţi. Este Schimbarea la Faţă (cum o numeşte biserica ortodoxă), sau, numită în popor, Probejeni în Moldova, Obrejenia, în Muntenia şi Oltenia.

Să ne amintim câteva înţelesuri ale verbului a probejeni și împrejurările în care sunt folosite aceste înţelesuri:

– în această zi frunza codrului începe să se probejenească (să se îngălbenească);
– mai ales copiii în această zi să se ferească să nu fie proboziţi (ocărâţi);

– oamenii să nu se probezească între ei (să nu se duşmănească).

Ziua de Schimbare la Faţă este chiar ziua împăcării, altfel vor rămâne duşmani tot anul. E bine ca fetele şi femeile să nu-şi spele părul în această zi, altfel cosiţa lor nu va mai creşte, cum nici iarba nu va mai creşte din această zi. Este ziua când jivinele intră în pământ, berzele încep să se călătorească. Mai este credinţa că, dacă oamenii se feresc de durere de cap în ziua de Schimbare la Faţă, nu o să-i doară capul tot anul.

Schimbarea la Faţă este o mare sărbătoare în calendarul popular şi în cel ortodox. E zi de hotar între vară şi toamnă.

Grija pentru această zi? Să nu te superi şi să nu fii supărat, pentru că aşa va fi tot anul!  Azi se probejeneşte frunza codrului. Se spune „azi plâng copacii”, pentru că lăstarii încetează să mai crească. Frunza nu mai e în puterea ei. Apele se răcesc, jivinele pământului coboară în pământ. În această zi este dezlegare la struguri şi este şi dezlegare la peşte. În orice zi ar fi Schimbarea la Faţă (chiar şi miercuri sau vineri), se mănâncă peşte. Pe firul Jiului pescarii ştiu că dacă vor da de pomană o bucată de peşte, tot anul vor avea noroc la peşte.

Împarte cu prietenii tăi: