Sunt nume predestinate de a purta harul irepetabilului, de a aduce bucurie şi speranţă în clipele de cumpănă. Uneori asemănarea poate fi o povară. Este cazul interpretei Maria Dragomiroiu, a cărei voce s-a asemănat de la prima apariţie în spaţiul public cu a Mariei Tănase. Identificarea se datora nu numai timbrului vocii, ci şi repertoriului, crezându-se că aceasta era intenţia Mariei din Ioneştii Vâlcii: să se asemene cu Maria Tănase. A fost nevoie să trecă anii, să-şi conceapă un repertoriu care să o definească, să se distanţeze de model. Maria Dragomiroiu a fost pasionată de valorile tradiţiilor satului vâlcean. A plecat la Bucureşti să facă şcoală, dar nu a plecat cu sufletul din satul său natal niciodată. A fost şi a rămas o ambiţioasă: a concurat la „Floarea din grădină” până a convins pe distinşii membrii ai comisiei că are talent, că asemănarea cu vocea Mariei Tănase este doar o asemănare, că are valoare prin calităţile sale interpretative. Primul său disc apărea în 1983, „Floriciă de pe coastă” şi era o imagine sugestivă, muzicală a locului natal.

Maria Dragomiroi –   Floricică de pe coastă – din Fonoteca Societății Române a Radiodifuziunii

Au urmat alte discuri de muzică populară, de petrecere şi …de muzică uşoară. Încercând registre diferite, tematici variate, folosind circumstanţele de sărbătoare ca mod de a cunoaşte lumea şi preferinţele ei, Maria Dragomiroiu este apreciată de generaţii diferite. Are cultul familiei, are cultul prieteniei şi de aici acea bucurie de a fi împreună la marile sărbători de peste an. Pentru că nu este nicio sărbătoare împlinită, dacă nu ai familia alături, dacă prietenii nu sunt la masa pregătită cu sufletul şi înnobilată de cântecul rostit din adâncul inimii.

A primit de-a lungul carierei multe premii, câteva sunt însă de o rezonanţă deosebită:

1996 – Premiul Criticii Muzicale – pentru „Arta interpretarii cântecului românesc” acordat de Uniunea Criticilor, Redactorilor și Realizatorilor Muzicali din România „Mihail Jora”;

2009„Discul de Aur” – pentru albumul „Cântecul şi Dragostea”.

Poate cea mai prestigioasă distincţie a fost nominalizarea în doi ani consecutivi la în topul “Zece pentru Romania”. Maria Dragomiroiu a fost nominalizată la categoria cel mai bun interpret vocal pentru anul 2008, în urma cercetării sociologice întreprinse de CURS, TNS-CSOP, IMAS şi ISOMAR şi reprezentând opinia tuturor romanilor. A însemnat o recunoaştere unanimă a valorii sale ca interpret al unui anume timp istoric. Rămânerea în topul preferinţelor a însemnat o adevărată provocare pentru Maria Dragomiroiu.

Marcea, sat al comunei Ioneşti, judeţul Vâlvea a devenit astfel satul unei Marii a cântecului popular românesc. Iar multe din   cântecele sale sunt poveşti de viaţă transpuse în registrul muzical, publicul fiind tentat să se identifice cu o lume a bunelor rânduieli de altădată, azi parcă la antipod.

Maria Dragomiroiu – Doi voinici din Valea Mare – din Fonoteca Societății Române a Radiodifuziunii

Într-un interviu acordat ziarului G.d.Colorado” din New York, Maria Dragomiroiu şi-a definit pasiunea pentru cântecul popular:

“Cântecul este leagănul sufletului, cântecul este cel care face lumea mai bună, care îl face pe om mai vesel atunci când este trist, îi aduce aminte de părinţi, de locurile natele, de imaginile frumoase de acasa… Cântecul te face să te simți bine, mai relaxat, te face să visezi, să simti nevoia să iubesti și chiar să fii iubit… Sunt atâtea lucruri minunate, pe care le poate face cântecul… încât trebuie iubit și apreciat și păstrat acolo, în adâncul sufletului.”

Maria Dragomiroiu  – De la Drăgășani încoace – din Fonoteca Societății Române a Radiodifuziunii

 

Text și lectură : Gabriela Rusu-Păsărin

Împarte cu prietenii tăi: