Calendarul ortodox consemnează drept zi importantă sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril, iar calendarul popular rezervă trei zile (8-10 noiembrie) acestei mari sărbători. Valenţele psihopompe ale Sfântului Mihail şi Gavril îl situează în centrul atenţiei, fiind important şi pentru vii, şi pentru morţi. Prima zi a Arhanghelului este ştiută drept capul Arhanghelului, a doua zi mijlocul Arhanghelului şi a treia, coada Arhanghelului.

Povestea cea mai cunoscută despre cei doi arhangheli se referă la momentul ştiut de om că este sfârşitul vieţii. Pe vremuri oamenii ştiau când vine ceasul de pe urmă şi cu multă vreme înainte nu mai lucrau nimic, că dacă tot se-apropie moartea, să se bucure din plin de zilele de trăit. De unde şi vorba spusă despre cineva care nu mai vrea să muncească sau face doar pentru sine: Parcă a intrat în anul morţii!

Mihail şi Gavril s-au vorbit şi au găsit o femeie văduvă pe care au învăţat-o un descântec, ca să muncească omul până o muri „şi cu sticla de doctorii să-i descânte la cap”. Un om trăgea să moară şi era păzit de săteni. Numai astfel păzit, se credea, omul putea să scape de păcate. Văduva i-a descântat omului cu apă:

Pasăre cudalbă zburară

Trei picături de sânge picară

Şi leac să se scoale românul în picioare

Şi să ceară de mâncare.

Omul s-a ridicat „de pe moarte” şi de atunci a rămas obiceiul la român să se descânte, iar omul să nu ştie când vine ceasul şi să muncească până o muri. Aşa şi e de dorit:

Moarte fără bănuială

Şi nuntă fără căială.

În ziua Sfinţilor Apostoli Mihail şi Gavril nu se lucrează, altfel cel ce a muncit se va canoni în ceasul morţii până să-i iasă sufletul. Se mai păstrează bunul obicei ca finii să meargă să-şi vadă naşii în această zi, pentru că aşa cum arhanghelii sunt conducători ai cetei de îngeri, aşa naşii călăuzesc cu vorbe înţelepte şi pilde pe măsură pe finii cei repede-nfierbântaţi la fire.

Mijlocul Arhanghelului

A doua zi serbată în numele Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril, 9 noiembrie, aminteşte de semnele distinctive ale celor două personaje mitologice. Ele nu au doar aripi, precum îngerii obişnuiţi, au şi săbii, iar în iconografia românească cei doi arhangheli au în mână câte un însemn al menirii lor. Arhanghelul Mihail este întruchipat cu aripi având în mână sabia ridicată. El este cel ce taie capul muribundului, sfârşindu-i astfel chinul de a-şi da ultima suflare. Arhanghelul Gavril are aripi îngereşti şi în mână are fie un glob, amintind astfel că Gavril este numele îngerului tălmăcitor al vedeniei, fie un crin, semn al purităţii, el fiind cel ce a dat veştile mari: a vestit lui Ioachim şi Anei că din ei se va naşte Stăpâna Noastră, Maria, Născătoarea de Dumnezeu. Tot el descoperă preotului Zaharia naşterea lui Ioan Botezătorul şi tot el anunţă pe Preacurata Fecioară Maria că-l va naşte pe pruncul Iisus prin puterea Sfântului Duh[1]. Tot despre arhanghelul Gavril se ştie din Sfânta Scriptură că înveşmântat în alb ar fi pogorât din cer şi a răsturnat piatra de la uşa mormântului Mântuitorului, la ceasul Învierii, şi tot el este îngerul care a dat veste femeilor mironosiţe despre Învierea Domnului Iisus Hristos.

Arhanghelul Gavril apare în iconografia românească având în mână floarea de crin, amintind astfel despre legenda florii lacrimilor: „Maica Domnului, înfricoşată de gândul că porunca lui Irod, de a fi ucişi toţi pruncii s-ar putea abate asupra copilului ei, a început să plângă şi şi-a şters lacrimile cu scufiţa albă a copilului. Udând-o, a pus-o la soare pe un spin să se usuce. Mare minune a cuprins-o când a văzut că tulpina spinului se prefăcea în lujer verde şi-n locul scufiţei strălucea o floare albă ca zăpada, deschisă ca un potir de cristal […]. Şi de atunci până astăzi, crinul culege în potirul floarei lui cele dintâi lacrimi de rouă ale dimineţii”.[2]

Cu sabia în mână, asemeni Arhanghelului Mihail şi cu globul tălmăcitor al vedeniei, sau cu crinul-simbol al purităţii, cei doi Sfinţi Arhangheli conduc soborul Sfinţilor Îngeri. Imaginile îngerului păzitor, al îngerului care se luptă pentru dreptate (Arhanghelul Mihai), al îngerului tălmăcitor al vedeniei (Arhanghelul Gavril) sau patron al casei, denotă în fapt puterea simbolului în credinţa religioasă şi în cea populară.

Rămâne imaginea crinului şi îndemnul din Evanghelia după Matei 6, 28: „Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc, nu se ostenesc, nici nu torc”. Este dăruire sub semnul graţiei lui Dumnezeu.

Text și lectură: Gabriela Rusu-Păsărin

[1] Biblia, Luca, I, 28.

[2] Legendele florei, Editura Grai şi Suflet-Cultura naţională, Bucureşti, 1994, p. 161.

Împarte cu prietenii tăi: