Sunt câteva momente importante în derularea timpului calendaristic, când forţele telurice şi celeste se reunesc, creând o atmosferă de maximă intensitate a trăirii: Noaptea de Bobotează, Seara Lăsatului de Sec pentru Postul Paştelui, Noaptea Învierii, Noaptea Sfântului Andrei, Seara Crăciunului şi Noaptea de Anul Nou. Este în fapt degradarea timpului calendaristic, marcarea unui prag, moment al practicilor ritual-magice prin care se pot afla norocul, ursita, se fac vrăji pentru determinarea sorţii.

În satul patriarhal de altădată noaptea de 29/30 noiembrie, Ajunul Sfântului Andrei, era considerată o noapte de spaimă, timp magic, când se credea că spiritele morţilor ies din morminte şi împreună cu strigoii vii se luptă la răscruci, la hotare, în locuri necurate, singurele care permit pătrunderea forţelor malefice pe teritoriul lor. Confruntările se ţineau până la cântatul cocoşilor, când spaţiul se purifica, spiritele morţilor se reîntorceau în locurile de veci, iar sufletele strigoilor vii reveneau în trupurile vremelnic părăsite. Pentru a nu pătrunde în spaţiul sacru al casei, oamenii ungeau cu usturoi toate locurile ce făceau legătura cu exteriorul: ferestrele, uşile, hornul. După ce ungeau cu usturoi, făceau semnul crucii, înlăturând astfel orice tentativă a strigoilor de a privi măcar în spaţiul familial. Apoi mâncau usturoi şi puneau grăunţi şi în buzunare pentru a se feri de orice „întâlnire” nedorită. Noaptea strigoilor nu trebuie să fie noapte de groază. Groaza, spaima, frica se alungă cu vorbele, cu glumele. Cum în această noapte se petrece la lumânare, iar lumina misterioasă a flăcării aruncă umbre pe pereţi şi-n gând, băieţii, mai şugubeţi spun: „uită-te la faţă şi întreabă-mă de viaţă”. A doua zi dimineaţa viaţa se derulează cu speranţa că dacă usturoi ai mâncat, şi gura îţi miroase, n-o fi foc o dată-n an.

Din bob în bob aflăm în zori de zi ce nu se face în ziua de Sfântul Andrei, pentru ca orice rău să se ţină departe de casă.

30 noiembrie

Sfântul Andrei

          Sfântul Andrei este sărbătoarea celui mai mare propagator al creştinismului la români, o sărbătoare cunoscută sub numele Andreiul, Andreiul de iarnă, Sântandreiul, Cap de iarnă şi Sărbătoarea Lupului.

Ce nu se face în această zi?

Nu se mătură prin casă, nu se scoate gunoiul afară, nu se rânesc grajdurile, nu se dă cu împrumut (e rău de pagubă).

Pentru că usturoiul este cel care alungă spiritele malefice, e bine să fie purtat şi azi Se mai ung o dată cu usturoi clanţele uşilor, crucile ferestrelor, coşurile vetrelor de foc pentru a înlătura spiritele rele de casa.

Crenguţele de măr se pun astăzi într-o sticlă cu apă pentru fiecare membru al familiei şi se ţin până la Anul Nou. Se credea şi se mai crede că va fi norocos cel a cărui crenguţă va înflori. În Oltenia pe vremuri copiii erau foarte grijulii: tăiau ramuri de meri, peri, cireşi, pruni şi le puneau într-un vas să înmugurească, iar cu ele sorcoveau părinţii şi rudele la Anul Nou.

Grâul semănat în ghivece la Sîntandrei e trimis în dar la Anul Nou. Se credea că aşa cum e vremea de Sântandrei, aşa va fi toată iarna.

Text și lectură: Gabriela Rusu – Păsărin

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Împarte cu prietenii tăi: