Spiridon făcătorul de minuni

Ziua de 12 decembrie este ziua unui sfânt care face minuni. Iar minunea este un fapt de care te miri, fie că-i de bine, fie că-i de rău. „Mare minune!” se miră bătrânele când nefăcutul se-mplineşte.

 

 

Spiridon este protectorul cizmarilor, ciubotarilor pentru că se crede că el a făcut minunea, unealta cu care lucrează cizmarii. Oamenii îl serbează ca să-i ferească de minuni.[1] Ca să fii în rândul lumii, nu-i nevoie de o minune, ci doar de bună cuviinţă şi credinţă.

Sfântul Spiridon îi ajută pe cei buni împlinindu-le gândul, făcându-le o minune. Şi îi pedepseşte pe cei ce nu l-au respectat schimbând lucrurile bune în rele.

În această zi se duce colac la biserică şi se face aghiazmă mică. Cu aghiazmă ca prin minune se „curăţă” locul de urâciuni. Este sărbătoarea cizmarilor şi chiar şi cântecele amintesc de Sfântul Spiridon:

Taică, Sfinte Spiridoane,

                        Fă-ţi pomană şi cu noi:

                        Rupe ghete la cucoane,

                                    La boieri şi la ciocoi[2].

De sărbătoare se petrece, iar cizmarii glumesc, pentru că aşa trebuie ţinută ziua: cu voie bună. Pătroiracu, cizmar din Radoş, striga:

Hei papuc, papuc, papuc

                           Eu te-am făcut , eu te rup!

copy-of-cizmar

Cuvintele sunt spuse de Lică Lihoarcă de 95 de ani din Radoş. Bătrânii se petrec, cuvintele „cu miez” rămân! Că doar:

Cine a păţit multe,

                           Ştie multe.

 Text şi lectură: Gabriela Rusu-Păsărin

 

[1] Th. Speranţia, op. cit.,  VII, p. 298.

[2]Tudor  Pamfile, op. cit.,  p. 256.

Împarte cu prietenii tăi: