Sfârșitul lui Genar consemnează în calendarul popular și cel religios câteva sărbători, de care nu ar trebui să uităm.

Ziua de 25 ianuarie este mare sărbătoare ţinută pentru cel numit „cuvântător de Dumnezeu”, autorul „Cuvântărilor teologice”. Sfântul Grigore Teologul multe minuni a făcut, prin ştiinţa sa, prin înţelepciunea sa. Sănătatea este darul cel mai de preţ, de aceea minunile sfântului au fost preţuite, pentru că a făcut din oameni bolnavi, oameni sănătoşi. Este cel ce alungă frigul, se spune „dânsul blagosloveşte iarna, ducându-se de la noi”[1], dar şi frigul din suflet, risipind îndoielile prin rostirea cuvintelor înţelepte.

Sfântul Grigore Teologul este cel care păzeşte împotriva ologelii. Cine nu ţine sărbătoarea i se înmoaie picioarele pe neştiute. Îi face damblagii de picioare, cum e el, pentru că se crede că e olog. E rău de orbit, de tăieturi, de arsuri şi de înec.

Sf. Grigore Teologul este ocrotitorul văduvelor, ca o compensaţie că la acea casă lipseşte bărbatul, cel care, se spune, aleargă în toate părţile şi cu folos, şi după pui de pupăză. Şi femeile fără bărbat trebuie să ţină casa în rândul lumii.

Pentru a merge bine semănăturilor şi vitelor peste an în această zi nu se  înjugă animalele şi nu se folosesc unelte agricole tăioase. Da’ ce să faci cu ele? Că pământu-i îngheţat bocnă, iar furajele animalelor sunt gata stivuite, doar să le dai, ca să aibă dobitoacele de lucru, că iarna-i la jumătate.

Ca să scăpăm de ologeală, ori de damblageală, să respectăm sărbătoarea şi să preţuim cuvântul înțelept şi prietenia nobilă, aşa ne-a învăţat Sfântul Grigore Teologul.

Trisfetitele

La 30 ianuarie sunt celebrați Sfinţii Trei Ierarhi (Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi Ioan Gură de Aur). Este și sărbătoare populară știută drept Trisfetitele: în calendarul popular este însemnată ca sărbătoare ţinută de femei şi luată ca „zi” însemnată de la soacră. Asta, ca să nu se zică: „soacra nu-i dă răgaz nurorii nici o zi”.  Îi dă una în an şi aceea când afară e iarna-n toi, de şi pisica e-ntoarsă cu spatele la uşă, simte alintata că vine viscolul! În ziua de Trisfetite bine e să dăm de pomană o lumânare, ca să avem viaţa luminată. Sărbătoare e şi pentru bărbaţi. Se spune că s-ar ţine pentru iertarea păcatelor, de parcă o zi ar fi de-ajuns! În judeţul Mehedinţi, în comuna Iloviţa este un obicei numit „balul izmenelor”, o paradă a costumelor populare. Taraful cu suflători este cel ce animă sărbătoarea. Se face un concurs pentru a se alege cea mai frumoasă pereche, nu doar pentru chip frumos, ci şi pentru cum jucau de frumos. Balul izmenelor mehedinţene s-o face, nu s-o mai face, dar sărbătoarea trebuie ţinută de fete. Vor să-şi vadă ursitul în somn? Atunci, în această zi de Sfinţii Trei Ierarhi să mănânce doar pâine şi sare şi de foame o să li s-arate! Se spune că nu e bine să numeşti în acea zi sărbătoarea. Se mai spune: „cine lucrează în această zi i se strâmbă minţile”. Trisfetitele schimbă vremea, pe dos: de-o găsesc bună o fac rea, de-i rea o fac… Dumnezeu ştie cum!

Text şi lectură: Gabriela Rusu-Păsărin

 

[1] Th. D. Speranţia, op. cit., VII, f. 86.

Împarte cu prietenii tăi: