Text și fotografie – dublul impact al mesajului estetic

            De câteva luni urmărim cu interes un flux pe site-ul radiocraiova.ro intitulat Poveștile clipei. Doi tineri jurnaliști susțin acest proiect cu un dublu impact: mesajul textului, o tabletă –poem pe o temă în aparență generală, dar în care fiecare are tentația identificării. Un al doilea impact este al fotografiei care însoțește ”povestea clipei” și care deschide un alt univers al reflecției. Textul te determină să privești înlăuntrul tău, să faci asociații culturale, să te implici într-o decodare estetică.

davian 2

Davian Vlad este autorul poemelor în proză. Acestea au fost parțial transmise și pe calea undelor, mai dificil de receptat, cât timp trebuie să zăbovești o clipă pentru a înțelege subtextul poemului.

Fotografiile sunt realizate de Dan Păsărin, cel care a înțeles că mesajul literar nu trebuie să fie ilustrat, ci catalizat prin noi simboluri ale ideii -pivot a poemului. Adică o altă poveste a clipei în registrul deschis de poemul în proză. La radio nu se vede, dar se simte.

20 Colectiv

Plasarea în online a acestei producții text-imagine a atras atenție celor ce vor să descopere viața din spatele cortinei unui cotidian nu întotdeauna mulțumitor, vor să se descopere în valențe creative nebănuite.

 

La Gaudeamus Craiova 2017 cei doi realizatori au avut ideea de a aduce Poveștile clipei din spațiul online spre a le expune pe simezele găzduite de Teatrul Național ”Marin Sorescu” din Craiova.

foto reprez

”16 „povești ale clipei”. 16 instantanee fotografice reconstruite în cuvinte, 16 poezii în imagini transformate în 16 poeme în proză” – aceasta este definirea dată de autori momentului cultural radiofonic online transpus în realitatea culturală craioveană. Poezia clipei pe care noi nu o vedem din graba cu care trecem prin viața tumultoasă este adusă în prim plan de Davian (realizator de emisiuni culturale) și Dan (realizator de emisiuni de actualități și sport), doi tineri pasionați și de alte arte decât arta cuvântului radiofonic.

nefericire

baza floare soarelui

 

 

 

 

„Am pus galbene gene false nefericirii”

”Adulmecând orizonturile retuşate ale conştiinţei, am strâns la piept seminţele universului şi am pus galbene gene false nefericirii. Şi am intrat cu rădăcinile goale în mâlul de plumb al remuşcării, şi am muşcat cu nesaţ din firimiturile amare ale durerii. Iar când noaptea albastră a înghiţit şi ultima fărâmă de vină, ne-am plecat capetele până când gândurile au sărutat ţărâna în care viaţa îşi ascunsese îndoielile şi în care moartea îşi dosise certitudinile. (5 iulie 2016)”

culorile au țășnit

„Culorile au ţâşnit prin firele ce se curbau domol la fiecare bătaie de inimă”

Ca la un semn, ne-am lipit toți sufletele de țesătura al cărei zâmbet alb nu reușiserăm să-l descifrăm sub niciun chip. Și deodată culorile au ţâşnit năvalnic prin firele care se curbau domol la fiecare bătaie de inimă, iar bucățile de eternitate s-au adunat din nou în reverii primăvăratice. Făcând un pas în spate, am zărit dincolo de ţesătura de lumini şi am desluşit siluetele care ne șoptesc mituri fecunde în lungile vise de vară. Şi am auzit în sfârşit cânturile feciorelnice prin care cerul adoarme chiar şi frica de moarte a stelelor căzătoare. (24 iunie 2016)”

Text: Davian Vlad. Foto: Dan Păsărin

 

baza pod rasturnat

Poveștile clipei trebuie descoperite. Imaginile din realitatea imediată sunt imaginile văzute de fiecare dintre noi. Dar care este povestea nespusă a acestor proiecții prin ochii speranței în găsirea tihnei pentru a trăi frumos povestea clipei noastre?

 

 

Gabriela Rusu-Păsărin, Grupul operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune

Împarte cu prietenii tăi: