Sunt interpreți de muzică populară, care au reprezentat o zonă etnofolclorică o viață de om și nu au făcut demersuri pentru promovarea imaginii publice în spațiul public. Au fost de o modestie care a uimit pe cei din jur și care au asimilat prezența sa în mediul muzical ca un dat, o bucurie venită din destinul unei zone spre a se identifica în marea familie a folclorului românesc. Un aemenea exemplu este Elena Roizen. Născută în făurarul anului 1945 a plecat spre Înalt pentru a încânta și cerul de ineditul cântecelor dobrogene la nici 65 de ani. Sunt trei elemente definitorii pentru profilul acestei interprete inegalabile : debutul consacrat la microfonul radioului public românesc, purtatrea cu semeție a costumului popular dobrogean ușor de recunoscut nu doar de cei ce sunt originari din această zonă și impunerea în memoria colectivă a unor cântece care reliefează specificul cântecului din Dobrogea. Cariera sa artistică a început în 1965, iar radioul public difuza la acea dată cântecul care nu se va mai uita niciodată : Hai, Dunărea mea (versuri intonate cu un patos moderat, cu o convingere generată de emoția artistică și o linie melodică de neuitat :

Hai Dunărea mea – din fonoteca Societății Române de Radiodifuziune

Al treilea element este identificarea Elenei Roizen cu plaiul natal și de aceea oamenii de cultură au înființat un festival care îi poartă numele,Festivalul cântecului popular dobrogean Elena Roizen”.

Despre acest eveniment muzical anual, despre rezonanța specifică a numelui care susține notorietatea locului și manifestării ușor de reperat în contextul competițional național, aflăm detalii de la domnul  Stan Romică, directorul Centrului Cultural ”Elena Roizen” din orașul Ovidiu, județul Constanța :

  • Interviu cu Stan Romică

A fost, pe rând, angajată a ansamblurilor „Brâulețul” din Constanța, „Nunta Zamfirei” din Eforie și „Dor Transilvan” din Bistrița.

Geamparalele – din fonoteca Societății Române de Radiodifuziune

A înregistrat peste 100 de piese pe discuri, casete, CD-uri. Dintre cele peste o sută de melodii imprimate pe discuri și pe casete amintim: Dobroge, Măicuta bună, Curge Dunărea la vale, La Gheorghița-al meu la poartă , Mindră fată de pescar.

Elena Roizen 2

Cântecele Elenei Roizen au rămas în memoria colectivă și se constituie peste timp ca elemente distincte în  patrimoniu cultural naţional: Geamparalele, Liliac alb înflorit, Când eram eu tinerică, Fata mea din Dobrogea, Ilenuţa de la mare, Pandelaşul , Drag mi-a fost omul frumos.

Elena Roizen a fost și a rămas imaginea Dobrogei pe plan național folcloric, fiind una dintre cele mai reprezentative interprete de muzica populară românească, înscriindu-se cu modestia-i proverbială în Galeria interpreților de muzică populară românească.

 

O emisiune de Gabriela Rusu-Păsărin, Grupul operativ, Departamentul Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune

Împarte cu prietenii tăi: