Moşii şi babele alcătuiesc o grupă de semidivinităţi sau sfinţi şi sfinte populare, care şi-au pierdut individualitatea mitică, păstrându-şi în schimb personalitatea colectivă mitică. Au dobândit o aureolă de semizei. În calendarul popular românesc sunt făpturi mitice care prefigurează timpul sacru, timpul sărbătoresc, în care se desfăşoară anumite rituri comunitare (sunt cunoscute renumitele târguri de moşi). O altă semnificaţie o constituie şi aceea de semidivinităţi meteorologice.

După primele nouă zile din Martie, zilele Babelor, urmează nouă zile, ale Moşilor. Babele, ca babele, mai rele, reflectă nestatornicia timpului în trecerea lui de la iarnă la primăvară şi posibilitatea ca această nestatornicie să prevestească norocul de peste an. Şi cei 9 moşi fac parte din cortegiul divin al unui zeu-moş, care este confundat uneori cu Sfântul Cer, alteori cu  Dumnezeu sau Sîntilie. Sub raport meteorologic sunt mai blânzi, aduc vreme mai bună. În Oltenia se spune că „moşii bat cu maile în pământ să iasă căldura şi să încălzească seminţele”. Cum moşii încep pe 10 martie, după Mucenici, când se ştie că se mănâncă 40 de mucenici şi se beau 44 de pahare, nici nu-i de mirare că sunt… blânzi. Femeile, mai obidite, în ziua de 40 de mucenici, mătură ograda, ard gunoiul şi bat cu vătraiul pe vatră zicând: „Fugiţi şerpilor, de bătaia clopotelor”. E semn că ele ştiu că moşii mai alunecă precum şarpele, ispitiţi de şarpe şi îi avertizează că totuşi ele, femeile, babele tămâie şi poartă lumina şi întotdeauna aceste practici rituale sunt precedate de bătutul clopotelor. Moşii, sunt blânzi, dar şi încercaţi de ispită, pentru că se ştie: „cât e moşul de bătrân / Tot doreşte măr în sân”. În ziua primului moş, 10 martie se fac previziuni meteorologice: cum e vremea în această perioadă, aşa va fi toată primăvara.

Mucenicii

Să nu uităm în această săptămână de mucenici…nici noi, femeile, nici ei, bărbații. În calendarul creştin ortodox sunt consemnaţi Sfinţii 40 mucenici din Sevastia, o zi de ofrande alimentare specifice. Mucenicii sunt în prag de primăvară, început de marţ, iar curăţirea locurilor de uscăturile rămase din iarnă e o sarcină a fiecărui gospodar. Aprinderea focurilor are semnificaţii multiple: se curăţă locul, se purifică spaţiul, se alungă gerul şi se invocă venirea căldurii. Când e vâlvătaia mai mare, membrii familiei sar peste foc zicând:

Cum au trecut sfinţii

Prin foc şi prin apă,

Aşa să trecem şi noi.

În Oltenia copiii bat cu toiagele în pământ, în jurul focului zicând:

Intră frig şi ieşi căldură

Pe la noi prin bătătură.

Alimentele rituale specifice acestei sărbători sunt mucenicii, copturi sub formă de om, albină, pasăre sau colac. Sunt moşi de păresimi sau sfinţi.

În Gorj, în dimineaţa de Mucenici bătrânele fac din mălai un „pupoi”. Îl turtesc şi îl ia „cu ţeava” (ţeava de la suveica de la război) şi numără 44 de semne pe pupoi şi bani (câţi copii sunt în casă). Coace pupoiul în cuptor şi când îl scot îl ung cu miere de stup şi îl taie în atâtea părţi câţi copii sunt în casă. Bine-ar fi, zic bătrânele ca toţi copiii să găsească un ban, e semn de noroc. Sigur însă primul care găseşte banul este norocosul familiei. Acesta este pupoiul casei. Bătrânele fac încă unul, pe care-l dau de pomană, însoţit de fuior şi poame: simbol al vieţii care se toarce, fuiorul aminteşte tuturor că fiecare sărbătoare trebuie cinstită, fiecare zi frumos trăită.

Text și lectură: Gabriela Rusu-Păsărin, Grupul operativ, Departamentul Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune

Fotoreporter: Bogdan Dănescu

 

 

 

Împarte cu prietenii tăi: