În februarie 1982, Adrian Fetecău, pe atunci student în anul V al Facultăţii TCM a Institutului Politehnic Bucureşti, după ce a părăsit „Cenaclul Lumină Lină”, s-a hotărât să înfiinţeze un altul cu titulatura „VOUĂ”. Fiind deja un „veteran” al mişcării culturale studenţeşti, laureat în decembrie 1981 cu premiul pentru cel mai bun actor la secţiunea teatru a Festivalului Politehnicii, Adrian cunoştea mulţi studenţi talentaţi pe care i-a cooptat în formula iniţială a trupei. În total au fost 13 băieţi care, sub titulatura de „Cenaclul VOUĂ”, au susţinut primul spectacol de muzică, umor şi poezie în sala de lectură a…  căminului de fete al Facultăţii de Drept din Capitală.

După ce componenţa trupei a suferit, într-o jumătate de an, câteva modificări substanţiale, VOUĂ a devenit o constantă a mişcării culturale studenţeşti şi nu numai, pentru că a susţinut spectacole în toată ţara, în toate mediile sociale! De exemplu, după ce a fost urmărită în 1985 la Slănic Moldova de cunoscutul actor Constantin Codrescu în „Galele Amfiteatru”, trupa a avut, până la Revoluţie, 125 de spectacole (!) cu casa închisă în Teatrul „Maria Filotti” din Brăila, al cărui director era… Codrescu.

1985 a fost şi anul în care, după întâmplările nefaste de la Ploieşti ale „Cenaclului Flacăra”,  trupa VOUĂ e nevoită să renunţe la titulatura de „cenaclu” şi o „adoptă” pe cea de „grup”.

Ce a însemnat Grupul VOUĂ în peisajul artistic de la noi până în 1989 subliniază pertinent Călin Hentea în valoroasa şi… voluminoasa sa carte „Enciclopedia propagandei româneşti” apărută în 2012:

Parte componentă a „Cîntării României“ a fost şi Festivalul Artei şi Creaţiei Studenţeşti, în care brigăzile studenţeşti – memorabilă fiind brigada ASE, condusă de eternul student Fiţi Arieşanu – au excelat într-o permanentă provocare a responsabililor culturali – în realitate, cenzori politici – din cadrul Uniunii Asociaţiei Studenţilor Comunişti sau a secretarilor cu propaganda din cadrul Comitetelor municipale sau judeţene de partid; au excelat, astfel, prin cântecele, gesturile şi mai ales textele lor „satiric-subversive“, adesea excesiv de acide şi de transparente; nu o dată, studenţii dădeau nişte texte spre aprobare la partid şi ieşeau pe scenă cu altele, riscând diverse sancţiuni.

Grupul „Vouă“: „Fiecare gură de om va fi prevăzută cu un post de grănicer“

Grupul studenţesc „Vouă“ s-a născut tocmai din acest creuzet al brigăzilor studenţeşti din anii ’80, reprezentând o altă remarcabilă excepţie la corul propagandistic naţional al „Cântării României“; şi aceasta prin sfidarea, uneori inconştientă, a dogmelor ideologice şi a limitelor tolerate de cenzura de partid, îndrăznind chiar satirizarea transparentă a lui Ceauşescu şi a tarelor „societăţii socialiste multilateral dezvoltate“ în peste 500 de spectacole, cu sute şi mii de spectator din toată ţara.

Grupul „Vouă“ a apărut pe 8 martie 1982, fiind înfiinţat de câţiva studenţi din Facultatea TCM a Institutului Politehnic Bucureşti, sub conducerea lui Adrian Fetecău, secondat de Gelu Ocnaru şi Şerban Drăguşanu.

Acest cenaclu de muzică folk şi poezie nu a avut sprijinul niciunei instituţii a statului comunist şi a reprezentat o alternativă sinceră şi ­onestă, o frondă autentică la atotputernica maşină de propagandă comunist-ceauşistă a Cenaclului „Flacăra“ susţinut de CC al UTC. Adrian Fetecău, liderul grupului, îşi aminteşte: „Spre uimirea generală, «Vouă», care nu prea crease până atunci «probleme», în faţa unei asistenţe record în sala Casei de cultură a studenţilor «Grigore Preoteasa» din Capitală şi-a început într-un mod total surprinzător evoluţia. Am intrat cu prietenii mei pe scenă în acordurile formaţiei Phoenix, interzisă în acea perioadă, şi m-am dus la microfon anunţând că motto-ul spectacolului este: «Fiecare gură de om va fi prevăzută cu un post de grănicer». După care am început cu toţi să cântăm că «e prea lung drumul înspre comunism». (…) «Umorul cu şopârle» era caracteristic multor trupe studenţeşti. Dar nu cred că vreo altă trupă din acei ani atât de apăsători a avut «tupeul» de a ridiculiza pe faţă realităţile «înfloritoare» la care erau supuşi românii, aşa cum a făcut-o grupul «Vou㻓.

Ce-ar mai fi de adăugat după o „radiografie independentă” atât de clară? Nu prea multe… Poate doar că în mai 1989, după ce se ajunsese deja să fie schimbate, pe sub mână, casete audio înregistrate clandestin la spectacolele Grupului, cu cele mai „tari” momente, VOUĂ a susţinut un spectacol în aer liber, între căminele Complexului Studenţesc Regie din Capitală, cu 10 000 de spectatori, cifră care vorbeşte de la sine despre notorietatea şi popularitatea la care ajunsese trupa în acel moment! Cum a fost aprobat acel spectacol de trei ore al unui grup care fusese interzis în Capitală timp de un an după spectacolul cu motto-ul ” Fiecare gură de om…” rămâne şi astăzi o mare enigmă…

 

După 2010, VOUĂ a devenit „companie teatrală”, a început să îmbine apariţiile televizate cu spectacole din ce în ce mai dese, revenind la „uneltele tradiţionale” şi la „mediul tradiţional”, cel studenţesc. În „companie” au revenit doi vechi mohicani din anii’80, Ovidiu Mihăilescu şi Dan Caramihai, care asigură părţile muzicale ale spectacolelor. Cu o manifestare unică în peisajul artistic de la noi, care îmbină momente de umor, muzică şi poezie, VOUĂ a susţinut în ultimii ani numeroase spectacole în toată ţara, la festivaluri de teatru şi umor, la zile ale unor oraşe, la zilele unor firme mari, dar şi în centre studenţeşti cum au fost anul trecut Timişoara, Craiova, Suceava, Iaşi, Sibiu şi, bineînţeles, Bucureşti. Peste tot tinerii au rămas uimiţi că se poate face şi umor fără strop de vulgaritate! VOUĂ intenţionează să continue întâlnirile artistice cu studenţii, încercând să reînvie mişcarea culturală de altădată care, în vremea când trupa s-a înfiinţat, atinsese un rafinament extraordinar!

Împarte cu prietenii tăi: