Prima ambulanță, o trăsura cu cai, a circulat pe străzile Bucureștiului în 28 iulie 1906, cu un echipaj format din sergenți de oraș, medicii interni și sanitari, instruiți chiar de dr. Nicolae Minovici, cel care întemeiase în același Societatea de Salvare.

Prima Societate de Ambulanta din Balcani a fost înfiintata de prof. dr. Nicolae Minovici în anul 1906, pe modelul primei statii de salvare care functiona deja la Viena.

Serviciul de Salvare a fost functionat sub deviza „Totdeauna tuturor, gata pentru ajutor„ si a fost condus timp de 35 de ani de prof.dr. Nicolae Minovici care a întretinut Societatea din veniturile proprii sau cu ajutorul contribuției unor oameni generoși.

A fost cea mai importantă operă socială a profesorului Minovici, cel care se ocupase și de lichidarea în mod științific a cerșetoriei și vagabondajului, înființase primele cămine pentru adăpostirea femeilor-mame necăsătorite, fondase primele azile de noapte și inițiase construcția de vespasiene subterane și a primelor fântâni publice pe străzi.

Pe lângă Serviciul de ambulanță, dr. Nicolae Minovici a mai oferit bucureștenilor ceva special: primul muzeu de artă populară românească înființat în frumoasa sa Vila cu clopoței, donată în 1936 Primăriei orasului București. Ca recunoaștere a meritelor sale dr. Nicole Minovici avea să fie în același an primar al sectorului III Albastru, fără să fi candidat. Între anii 1931-1936 a donat de altfel întreaga sa avere, Ateneului Român, elevilor săraci și Comunei București.

De la ambulanța hipo, la aeroglisoare

În anul 1884 la Viena s-a înființat prima stație de salvare, în urma catastrofei provocate de izbucnirea unui incendiu în clădirea Teatrului Ring din capitala monarhiei.

Ambulanțele vieneze erau trăsuri cu cai și pe acest model a fost construită și prima ambulanță din București care a circulat din data de 28 iulie 1906.

Echipajul era format din sergenți de oraș instruiți de dr. Nicolae Minovici care îi îndemna: „Mergeti cât mai repede, dar să nu omorâti toți caii”.

Primul adăpost al hipo ambulanțelor a fost în grajdurile Prefecturii Politiei, iar al doilea la Cazarma „Guarzilor comunali”. Ca personal medico-sanitar lucrau medicii interni, sanitarii și întregul echipaj de salvare purta insignă și șapcă, ambele prețuite la fel ca și distincțiile. Serviciul nu funcționa între orele 1 și 6 dimineața.

În aprilie 1908 Societatea de Salvare a intervenit de 263 de ori, conform primelor statistici publicate de Societate și din august s-a instalat primul telefon propriu.

Patru ani mai târziu erau aduse de la Paris primele doua ambulanțe auto. Director general al Serviciului Sanitar era fratele profesorului Nicolae Minovici, doctorul și farmacistul Mina Minovici, autorul celui dintâi tratat complet de medicinp legalp din regiunea Balcanilor.

În memoriile sale dr. Nicolae Minovici consemna faptul în anul 1914 Salvarea a fost pentru prima oară solicitată de guvern pentru a-și aduce sprijinul în cazul intrării în război și ca urmare s-a lucrat intens pentru mărirea capacității de lucru a Salvării, organizându-se chiar și platforme de tramvai pentru transportul victimelor războiului.

Împarte cu prietenii tăi: