„Trandafir de la Moldova” se cântă atât în România, cât şi în Republica Moldova, iar notorietatea melodiei şi a versurilor par invers proporţionale cu ceea ce se cunoaşte despre perioada în care a apărut şi cine este autorul acestui „imn” neoficial al Moldovei. Specialiştii în folclor (care apreciază că a apărut în perioada interbelică, în sudul ţării noastre), cât şi muzicienii, sunt puşi la grea încercare atunci când apar întrebări legate de originea melodiei.

Creată între cele două Războaie Mondiale, melodia populară „Trandafir de la Moldova” a devenit folclor orăşenesc, cântec de petrecere (nu apare în culegerile de folclor, pe ea s-au ţesut, prin cârciumile din Bucureşti, 8 versuri iniţiale, iar în timp, s-a îmbogăţit cu strofe, în funcţie de locul unde se cânta. A intrat în repertoriul multor interpreţi de muzică populară: Maria Lătăreţu, Ion Creţu, Nelu Huţu, nu i-a răsărit lui Ştefan Lăzărescu pentru întreg rostul vieţii, dar l-a prins în mrejele sale, răspunsul publicului fiind pe măsură.

Născut (la 18 iunie 1913) în Caragele – judeţul Buzău), privind nesăţios către capitală, stabilindu-se în Bucureşti (prin 1941) şi-a desăvârşit studiile muzicale la „secţia pedagogie” a Conservatorului „Ciprian Porumbescu”. Atras, irezistibil, de „cele ale cântului” (potrivit propriei sale expresii), a absolvit şi „secţia canto principal”, fiind coleg cu Nicolae Herlea, Valentin Teodorian, David Ohanesian (iată de ce a participat, în calitate de student, la emisiuni radiofonice „pe viu”, cu arii, duete din opere şi operete, cu lied-uri, prelucrări clasice); a interpretat, cu aceeaşi pasiune, melodii populare, dar şi genul romanţei. Vreo trei ani, a cochetat şi cu muzica uşoară.

Împarte cu prietenii tăi:

Citește continuarea pe siteul proiectului eualegromania.ro >>