Lentoarea negocierilor cu Bruxelles-ul face tot mai numeroase cererile de înlocuire a prim-ministrului britanic

LE MONDE nu scapă din atenţie Brexit-ul şi se întreabă unde se vor opri efectele toxice acestuia asupra vieţii politice britanice? Theresa May, considerată, de mass media, politic muribundă, a doua zi după discursul întrerupt de accesele de tuse din congresul conservatorilor, părea să fie din nou în şa la cea de-a cincea sesiune de negocieri privind ieşirea din UE. Între timp, unii aleşi şi oficiali conservatori au dat semnalul hăituielii. După ce s-au văietat în legătură cu tusea şi alte necazuri ale dnei May la tribuna de la Manchester, au făcut speculaţii în legătură cu cât mai are de trăit în Downing Street. O zi? O săptămână? „Să scăpăm de ea e ca şi cum ai merge la dentist”, a spus un ministru anonim tabloidului „The Sun”. „Tot amâni vizita pentru că te doare. Dar termini prin a merge totuşi”.

Apoi s-a văzut că deputaţii rebeli care voiau s-o destabilizeze pe dna May nu sunt nici atât de mulţi, nici de acord asupra unei soluţii de înlocuire. Încă o dată, ofensiva declanşată de declaraţiile asasine ale lui Boris Johnson, ministrul afacerilor externe, pare să fi fost cu bataie lungă. Nu fără a produce daune mari: un partid făcut bucăţi, un premier destabilizat într-un moment crucial al discuţiilor cu cei 27. Şi încă nu s-a terminat.

Abia s-a potolit hăituirea prim-ministrului că ţinta s-a mutat pe miniştrii pe care ea ar trebui să-i dea afară. „Boris Johnson!”, cer pro-europenii şi unii apropiaţi ai dnei May conştienţi de caracterul devastator pentru ea al declaraţiilor incontrolabilului ei ministru de externe. „Philip Hammond!”, răspund prietenii dlui Johnson, care văd în ministrul de finanţe, apropiat al mediului de afaceri, un trădător al Brexit sub pretextul că vrea să păstreze un acces maxim la piaţa unică europeană. Duminică, ambianţa de recreaţie sângeroasă a atins un asemenea grad de violenţă încât Boris Johnson, într-un ultim gest incoerent, a afirmat că „s-a săturat” de proprii prieteni şi s-a desolidarizat de apelurile lor războinice pe care pretind că le-au lansat în folosul lui.

Dacă dna May se abţine să taie câteva capete, se va vedea în asta încă o dovadă a slăbiciunii sale. Dacă decide o remaniere, guvernul, deja fagocitat de Brexit, riscă să fie destabilizat şi mai mult şi ea împreună cu el. Singurul semn reconfortant pentru un premier asediat: aproape 60% dintre britanici vor ca ea să rămână la putere până la încheierea negocierilor privind Brexit, în martie 2019, potrivit unui sondaj al ziarului „The Telegraph”. Fără îndoială, unii sunt conştienţi de cvasi-imposibilitatea sarcinii, cu atât mai mult pentru lidera unui partid divizat pe tema Europei. Ei simt, fără îndoială, că prăbuşirea actualei ocupante a Downing Street ar agrava criza şi ar provoca al treilea rând de alegeri legislative în trei ani. În situaţia actuală a peisajului politic britanic, doar flexibilitatea UE în negocierile pentru Brexit, dându-i o gură de oxigen, o mai poate salva pe soldatul May. Doar dacă cei 27 nu-l preferă pe liderul laburist Jeremy Corbyn drept interlocutor.

Împarte cu prietenii tăi: