Una dintre ele este “Ană, zorile se varsă”. O resemnare într-un cântec doinit, care în interpretarea impecabilă a lui Ioan Bocşa expune sincer şi deschis, într-un grai cinstit ardelenesc, o poveste care-i mai mult decât o poveste. E împărţeala dragostei pe din două, în alegeri făcute cu inima şi mai apoi cu mintea.

“Lasă-mă şi nu mă lasă…”. Zbaterea între două alegeri care în cele din urmă, în ciuda gustului dulce al iubirii furate, culminează cu resemnarea întoarcerii acasă…”La cochii şi la nevastă / căci nevasta-i numa’ una /şi cochii tătdeauna”

„Ană, zorile se varsă” – un cântec născut din poveştile a doi mari artişti.

Împarte cu prietenii tăi:

Citește continuarea pe siteul proiectului eualegromania.ro >>