Sunt anumite sărbători, care sunt respectate în mod deosebit de către femei. Încălcarea interdicţiei atrage după sine necaz răsfrânt asupra a ceea ce femeia preţuieşte cel mai mult: copilul, răcoarea sufletului său.

(varianta audio a rubricii)

Sărbătoarea bubelor, între 4 şi 6 decembrie (trei zile, amintind de trinitatea care poartă pavăza binelui) este şi azi de temut în viaţa familiei. Bubatul, se ştie, este de trei feluri: mic, mijlociu şi mare. De trei feluri, cât trei zile respectate. Femeile fac semnul crucii (tot trei însemne de credinţă) pe corpul copiilor, le ung faţa cu miere, cu apă în care s-a topit zahăr, ca să fie feriţi de boală. Pentru a îmbuna răul se face plata rituală, se dau ofrande: turtele Barburii – turte de nucă, unse cu miere. Este credinţa că e bine una să se dea „de pomană la copii”, cealaltă se pune la streaşina casei. Lângă casă se mai pune o cofă cu apă, în credinţa că, atunci când va trece vărsatul (zis astfel de la Varvara, Sfânta Mare Muceniţă celebrată la 4 decembrie), să mănânce din turta pusă la streaşină, să bea apă din cofă şi să plece, mai departe, la altă casă.
Această sărbătoare a impus şi un alt termen: îmbărburarea. Conform explicaţiei culeasă de Th. Speranţia ar însemna „a înmuia un pai în miere şi a face cruce copilului în frunte, pe obraji, pe barbă, pe piept, pe braţ etc.). Se zice: „Cruce, că iasă vărsatul dulce!”.Cum bubatul face faţa roşie, iritată nefiresc, a rămas şi vorba spusă cuiva care este roşu la faţă (de oboseală, sau de ruşine): „e îmbărburat la faţă”. Obrazul să fie curat, că se ştie: Feţişoara mărită fetişoara.

La 5 decembrie se sărbătoreşte Sfântul sau Sfânta Sava. În „Vieţile Sfinţilor” apare în ipostaza de sfânt. Ar fi şi o explicaţie: „Fericitul copil Sava, mergând la mănăstire, a luat chipul îngeresc, fiind atunci abia de opt ani…” copiii au chip îngeresc, iar îngerilor nu li se ştie sexul. Sunt îngeraşi!
În zilele bubatului, grija cea mare este pentru copii, pentru a-i feri de boli. „În această zi femeile împart trei turtiţe necoapte, o strachină de fasole nefiartă, o sticlă cu vin şi un caier de lână sau de cânepă. Aceasta ca să fie bubatul bun, şi anume: bun ca pâinea şi ca vinul, moale ca boabele de fasole şi ca lâna”.
Copiilor le porţi de grijă de când îi gândeşti. Aşa că sărbătoarea se ţine de către femei pentru a avea naşteri uşoare. Şi dacă se dă pomană rituală amintind de forma bubelor (fasolea nefiartă), copiilor nu li se permite să mănânce seminţe de dovleac, boabe de porumb sau de fasole, ca să nu facă bubatul.
Grija copiilor o poartă părinţii în această zi. Copilul fericit este unul sănătos şi cu voile făcute, iar când sărbătorile se-apropie nerăbdarea creşte.

 

Text şi lectură: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune

Împarte cu prietenii tăi: