Muzeul „Jantyik Mátyás” din Bichiş şi Autoguvernarea Românească din Bichiş au organizat, în ziua de 11 decembrie 2017, lansarea volumului în limba maghiară „O mică bijuterie în inima Bichişului” (Kicsiny ékszerdoboz Békés szívében), scrisă de istoricul şi cercetătorul Petronella Szojka. Cartea prezintă istoria bisericii ortodoxe române din oraşul Bichiş, aflat la circa 20 de km de Jula. Lucrarea tinerei cercetătoare de origine maghiară, Petronella Szojka, botezată în biserica ortodoxă din Bichiş evocă trecutul comunităţii ortodoxe stabilite în acest oraş, enumeră preoţii care au slujit această turmă de credincioşi, descrie exteriorul şi interiorul bisericii, cimitirul, casa parohială şi vestigiile bisericeşti ale ortodocşilor din Bichiş, trecând în revistă şi câteva dintre sărbătorile specifice ale românilor ortodocşi.

Volumul e mai mult decât o simplă monografie care adună la un loc date istorice, deoarece autoarea are şi studii etnografice, astfel ştie să prezinte specificul sărbătorilor creştine legate în primul rând de Paşti şi de Crăciun. Mica bijuterie din inima Bichişului, adică biserica ortodoxă română este prea puţin cunoscută de locuitorii de azi ai oraşului, deoarece în acest locaş de cult, devenit paraclis episcopal al Episcopului de Jula, se slujeşte doar de câteva ori pe an, în primul rând de sărbătoarea hramului, Naşterea Maicii Domnului, şi la sărbătorile mai mari.

Cartea Petronellei Szojka, care pe lângă informaţiile istorice cuprinde şi multe fotografii vechi şi actuale, poate satisface curiozitatea tuturor celor interesaţi de a cunoaşte trecutul comunităţii ortodoxe române din Bichiş.

Volumul publicat în limba maghiară cuprinde rezumate în limbile maghiară, română şi engleză. Iată cum îşi rezumă autorul lucrarea:

„Cea mai mică biserică din centrul oraşului Bichiş se găseşte pe strada Kossuth. Biserica ortodoxă română în stil baroc are hramul Naşterea Maicii Domnului.

Comunitatea bisericească a fost înfiinţată în 1787, de către comercianţi „greci” şi români din comitatul Bichiş. Naosul bisericii a fost sfinţit în 8 septembrie 1789, de către episcopul Aradului, Pavel Avacumovici. Începând de atunci, se slujea în limba greacă, apoi peste câţiva ani numai în româneşte se celebrau liturghiile bisericeşti. Turla de 22 metri a fost construită în anul 1791, având patru clopote, fiecare fiind realizate în turnătoria lui Szlezák László din Budapesta.

Interiorul are trei părţi: loc pentru bărbaţi, loc pentru femei, şi altarul separat de iconostas. Inscripţiile greceşti ale iconostasului au fost realizate de iconograful de origine sârbească din Arad, Ştefan Tenecki şi atelierul lui, în prima jumătate a anilor 1780. În Ungaria, lucrare asemănătoare de-a lui mai poate fi văzută doar în biserica Sf. Nicolae din Szentes.

În altar se găseşte o masă de marmură roşie, care a fost dăruită în 1788 de către Dimitrios Papageorgiu, locuitor de Szarvas, dar care era originar din Kozan.

Primul preot al comunităţii bisericeşti a fost Mihai Ghiba (Giba Mihály), care a fost înmormântat lângă una dintre intrările în biserică. Piatra funerară a fost ridicată de către fiica lui, Helena Ghiba (Giba Heléna,) pe 4 decembrie 1809.”

Volumul „O mică bijuterie în inima Bichişului” (Kicsiny ékszerdoboz Békés szívében) este prima monografie a unei biserici ortodoxe române din Ungaria, singura lucrare mai consistentă fiind doar cartea regretatului părinte vicar Teodor Misaroş, „Din istoria comunităţilor bisericeşti ortodoxe române din Ungaria”, care cuprinde însă date istorice despre toate parohiile româneşti din Ungaria.

Cartea despre biserica din Bichiş poate fi cumpărată la Muzeul „Jantyik Mátyás” din Bichiş.

 

A consemnat: Eva Iova Șimon, redactor-șef, Foaia românească

Împarte cu prietenii tăi: