Comisia Juncker a urmărit “realism” și consensul în bugetul sau. Statele membre critică, Parlamentul exprimă frustrări…

Când Europa se apleacă asupra bugetului, se privește într-o oglindă. Este mare și puternică sau firavă și slabă? Acest exercițiu nu are lor decât o dată la șapte ani. Comisia Juncker, la final de mandat, și-a propus deci să atribuie Uniunii o dimensiune și o ambiție pentru anii 2021-2027, în contextul constrângerii prilejuite de plecarea britanicilor și lipsei de fonduri care rezultă de aici (circa 13 – 14 miliarde de euro pe an).

Comisia Juncker ar fi putut să propună statelor membre să compenseze integral această plecare, finanțând în același timp noile misiuni ale Europei, anume gestiunea frontierelor externe, fondul European de apărare, inovația de vârf, politica migratorie etc. Ea a preferat să pună pe masă o propunere mai clasică: să taie din principalele două programe care sunt agricultura (PAC) și fondurile de coeziune (care ar trebui să permită o recuperare a decalajelor economice regiunilor mai puțin bogate).

Negocierea se face întotdeauna în jos

Statele membre sunt totuși chemate să compenseze parțial plecarea britanicilor, deci contribuțiile lor ar trebui să crească. Juncker propune un buget de 1.135 de miliarde de euro pe cei șapte ani ai exercițiului financiar, adică 1,114% din venitul național brut al celor 27 de membri. “Se puteau finanța noile misiuni fără a tăia din cele vechi, cu 1,2% din venitul național brut european (VNB)”, se precizează în cadrul Comisiei. Procentual diferența este infimă între cele două versiuni…

Jean-Claude Juncker n-a îndrăznit să facă pasul, căutând deja o cale de mijloc între Consiliul European, mai înclinat spre reducere, și Parlamentul European, mai ambițios decât statele membre. Pornind de la o propunere de 1,14% din VNB, Comisia Juncker știe deja că în final procentajul va fi, inexorabil, mai mic. Negocierea se va face întotdeauna în scădere, căci Europa se construiește pe poziția celui care vrea cel mai puțin. Or, pentru a fi adoptat, bugetul va trebui să aibă unanimitate în cadrul Consiliului European, apoi să fie aprobat de cele 27 de parlamente naționale și în final să fie votat de Parlamentul de la Strasbourg. De fiecare dată, această cale lungă dă naștere la infinite negocieri, fiecare stat membru având grijă să recupereze cu o mână ce dă cu cealaltă… Scăderea este înscrisă în inima procesului.

Macron, parțial urmat de Juncker

Totuși, Comisia introduce noutăți salutate de europeni: 27,5 miliarde de euro pe șapte ani pentru securitate și apărare, 34 de miliarde pentru a gestiona frontierele și migrația, 25 de miliarde de euro pentru a susține reformele în statele membre sau dublarea fondurilor programului Erasmus+ (Parlamentul cerea triplarea). Revendicările lui Emmanuel Macron au fost, parțial, auzite. Președintele francez cerea oprirea scăderilor la contribuțiile statelor; Juncker îi dă dreptate. El obține un embrion de “buget al zonei euro, desigur, modest, pentru a contribui la convergența economiilor. El cerea condiționarea plății fondurilor de coeziune de respectarea statului de drept; Comisia Juncker îl urmează pe această idee…

În schimb, nici un cuvânt despre “taxa pe digital”, din care Macron voia să facă o “resursă” la bugetul UE. Comisia n-a îndrăznit să se angajeze pe această cale, atât de mult crește rezistența la această “taxă pe digital”, inclusiv la vecinii noștri germani, de la venirea lui Olaf Scholz la Ministerul de Finanțe. Comisia a pus pe masă diverse idei de resurse proprii: o taxă de 20% pe încasările generate de sistemul de schimburi de cote de emisii de CO2, o mică reducere din suma impozitului pe societăți (dar directiva ACCIS nu este încă adoptată), o taxă pe deșeurile de ambalaje nereciclate… Deocamdată, Comisia ar conta pe încasări de 22 ipotetice miliarde de euro pe an.

Pentru Austria și Danemarca, este prea mult!

Jean-Claude Juncker nu mai avea nimic de pierdut. El nu mai candidează. Cât despre buget, el nu va fi probabil adoptat sub mandatul lui. Într-adevăr, Franța a arătat deja că nu intenționează să supună la vot un buget multi-anual în actualul Parlament de la Strasbourg, când în mai 2019 va fi ales unul nou. “Ca de obicei, bugetul va fi adoptat la începutul lui 2020, pentru a fi aplicat la 1 ianuarie 2021”, arată o sursă germană cu experiență în domeniu. Juncker este un prea bun cunoscător al mersului lucrurilor în Europa pentru a nu o ști. El s-ar fi putut deci elibera de constrângerile “realismului” și arăta mai îndrăzneț. Cu atât mai mult cu cât, de la publicarea propunerii de buget (și uneori chiar înainte), căutarea unui “compromis” s-a lovit de ritualele interese naționale care au criticat această schiță de buget…

Franța, cea mai interesată de PAC, a arătat cu degetul “iresponsabilitatea” tăierilor de la agricultură, pentru a opri cât mai repede supărarea FNSEA. Ungaria s-a simțit vizată (pe bună dreptate) de condiționarea introdusă de a plăti fondurile de coeziune statelor care respectă statul de drept. “Un șantaj”, potrivit lui Peter Szijjarto, ministrul ungar al afacerilor externe. Cancelarul austriac, Sebastian Kurz, dorește, dimpotrivă, ca Europa să-și reducă viteză. El va deține președinția UE în al doilea semestru din 2018, ceea ce nu va ușura lucrurile… Alăturându-se punctului de vedere al țărilor nordice, premierul danez, Lokke Rasmussen, a pus punctual pe i: “O UE redusă va trebui să se traducă printr-un buget redus!”. Fără să fie o surpriză, olandezul Mark Rutte a apreciat că propunerea lui Juncker “nu este o opțiune acceptabilă” pentru țara sa… Pornim de departe.

Frustrări în Parlament

Parlamentul European cerea un buget mai mare cu 219 miliarde de euro față de această propunere. PPE, partidul din care provine Juncker, a salutat dublarea bugetului pentru Erasmus și atenția pentru tineri cu ideea unui bilet de tren gratuit pentru tinerii de 18 ani care ar traversa Europa. José Manuel Fernandes, purtătorul de cuvânt al PPE, a emis totuși rezerve asupra tăierilor din PAC și din fondurile de coeziune. Social-democrații subliniază că “Uniunea Europeană nu-și poate ține promisiunile cu un buget care reprezintă prețul unei cești de cafea pe zi de persoană”. Grupul liberalilor (ALDE) a apreciat schița de resurse proprii deplângând în același timp tăierile din PAC și insuficiența programului Erasmus+, chiar crescut.

În rezumat, Juncker caută consensul în realism. Obține proteste în cadrul Consiliului European și reproșuri mai mult sau mai puțin violente din Parlament. Ceea ce înseamnă a pierde la toate capitolele. Pentru un buget a cărui adoptare nu o va vedea…

Autor: Emmanuel Berretta

Împarte cu prietenii tăi: