Securitatea energetică a Uniunii Europene
Publicat de Monica Slavici, 2 octombrie 2014, 09:50
18 state membre își iau gazele în proporție mai mică sau mai mare de la Gazprom, iar șase sunt complet dependente de gazele de la partenerul rus. Numai cu astfel de repere în față, autoritățile europene pot gândi la necesitatea unei strategii energetice a Uniunii.
Securitatea energetică a Uniunii Europene, aceasta însemnând o umbrelă pentru toate statele membre la intemperiile geopolitice, este subiectul de actualitate pentru specialiști, pentru politicienii de la Luxemburg și Bruxelles ce se întâlnesc pe culoarele insituțiilor comunitare, dar este o chestiune viu dezbătută și în cadru formal. Un exemplu este dezbatarea ce s-a consumat la sfîrșitul lunii septembrie în Comisia pentru industrie a legislativului. Eurodeputați, dar și comisarul european pentru energie, Günther Oettinger, și-au făcut cunoscute pozițiile și viziunile cu privire la tema de dialog.
Ca o idee generală desprinsă din luările de poziții se poate menționa multititudinea de domenii ce se intersectează atunci când se vorbește despre securitatea energetică. Schimbările climatice, dar și eficiența energetică, în sensul consumului cât mai redus de energie cu rezultate cât mai bune, ar putea fi repere. Într-o astfel de ecuație mai pot fi adăugate și turbulențele geopolitice de la granița Uniunii Europene. O explicație a oferit chiar comisarul Oettinger.
În ceea ce privește criza din Ucraina, de la începutul acesteia, securitatea energetică primește din nou o importanță mai mare. Sigur că așa crește și relevanța eficienței energetice. Un prim element în strategia noastră europeană de securitate energetică se referă la eficiența energetică. Mai puțin consum primar și, prin urmare, și mai puțin import de energie primară. Noi suntem cea mai mare piață de import din lume. Așadar, eficiența are o relevanță mult mai pronunțată.
Dincolo de aceste afirmații ale comisarului pentru energie, Günther Oettinger, la aceeași dezbatere, Martina Werner, din partea socialiștilor și democraților și-a manifestat nemulțumirea cu privire la faptul că obiectivele de combatere a schimbărilor climatice au fost aplicate parțial, aceast însemnând o critică asupra directivei privind eficiența energetică.
Dincolo de aceasta, Günther Oettinger a scos în evidență problema numărul unu a Uniunii Europene la capitolul energie.
Miezul problemei îl reprezintă până la urmă gazele. Și trebuie să ne punem întrebarea cum reușim să menținem siguranța în aprovizionarea statelor noastre membre. Am analizat intenționat un scenariu extrem de negativ, worse case scenario.
18 state membre își iau gazele în proporție mai mică sau mai mare de la Gazprom, iar șase sunt complet dependente de gazele de la partenerul rus. Avem depozite de înmagazinare de circa 81 de miliarde de metri cubi în condițiile în care consumul total UE – 27 estede 450 de miliarde de metri cubi; producția internă Regatul Unit, Olanda, România, un pic în Germania, iar depozitele de înmagazinare sunt pline în proporție de 90% din capacitate. Niciodată, depozitele nu au fost atât de pline. Iată că directiva care a fost adoptată și în Parlament acum trei ani ce privește capacitățile de stocare care să fie suficiente pentru 30 de zile, pentru consumul populației are efecte.
Ca elemente concluzive ale întâlnirii trebuie spus UE are deja o bază legală pentru a lucra asupra chestiunilor energetice, dar acum sunt 28 de sisteme fragmentate. De altfel, mai mulți eurodeputați au fost de acord că trebuie intensificate eforturile pentru combaterea acestei fragmentări și interconectarea sectoarelor energetice ale statelor membre.
