Eliminarea barierelor pentru persoanele cu dizabilităţi

Publicat de Monica Slavici, 14 octombrie 2014, 09:00

Aproximativ 80 de milioane de persoane din Uniunea Europeană, adică a şasea parte din polulaţia acesteia, suferă de o dizabilitate.

Acestea sunt impiedicate, în mod frecvent, să participe la viaţa socială şi economică prin bariere legate de atitudini şi de mediul în care trăiesc. Mai mult, coeficientul de sărăcie pentru persoanele cu dizabilităţi este cu 70% mai ridicat decât media. 30% dintre persoanele peste 70 de ani suferă intr-o oarecare măsură de limitări iar 20% dintre aceste persoane sunt sever limitate. Procentajul persoanelor cu dizabilităţi este în creştere pe măsură ce populaţia UE îmbătrâneşte. Drepturile persoanelor sunt incluse atât in legislaţia UE cât şi în legile naţionale dar mulţi cetăţeni afectaţi, incă se confruntă cu dificultăţi în viaţa lor personală şi profesională.
Ce se face la nivelul UE, din punct de vedere legislativ, aflăm de la Renate Weber, europarlamentar.
Legislaţia europeană este departe, foarte departe, de a fi suficientă, suntem abia la inceputul unei asemenea legiferări în acest domeniu. Avem ceva, dar foarte puţin, din păcate aici există o mare diferenţă între felul în care Parlamentul European vede lucrurile, este mult mai apropiat de cetăţeni şi-şi doreşte o protecţie, inclusiv pe cale legislativă şi prin politici publice, Consiliul însă, care înseamnă guvernele care gândesc numai în termeni de cât costă fiecare lucru, este mult mai reticent. Pe de altă parte, trebuie să spunem că există legislaţii multe la nivelul statelor membre, pentru că nici UE nu poate legifera in toate domeniile, mai depinde şi de ce prevăd tratatele constitutive. Dar în statele membre, deşi avem legislatii, implementarea acestor legislaţii şi a politicilor este foarte diferită. Veţi găsi ţări în care este o foarte bună implementare şi ţări în care lucrurile lasă de dorit. Suntem de fapt într-un cerc vicios pentru că există deja, în opinia publică, ideea că, de fapt, persoanele cu dizabilităţi nici nu sunt aşa de multe. În realitate, statisticile arată că una din şase persoane are dizabilităţi. Dacă noi ne-am purta în aşa fel încât prin politicile noastre de accesibilitate stradală, instituţională, loc de muncă, educaţie samd, deci, dacă prin toate astea le-am permite oamenilor cu dizabilităţi să vina alături de noi, să fie printre noi, am vedea că , de fapt, numărul lor este mult mai mare. Atunci , poate, şi felul în care am conştientiza nevoile lor ar fi altceva.