De ce m-am întors în România: Ioan Dan Niculescu alege România de 3 ori pe an

Publicat de Mihaela Costache, 15 iulie 2015, 16:15

L-am cunoscut pe Ioan Dan Niculescu cu ocazia unui interviu pe care l-am realizat, despre campania online a preşedintelui Klaus Iohannnis, proiect la care a muncit cu suflet şi care s-a soldat cu un succes răsunător. Am descoperit atunci un om frumos, pentru care imposibilul un este decât o provocare, nicidecum un obstacol, un om al simţurilor şi al călătoriilor exotice atât interioare cât şi exterioare.

Îşi dedică viaţa profesională esteticului, pentru că este Director de Creaţie la Argo, o agenţie din Iaşi, Director de creaţie la People & People,o agenţie din Bucureşti (alături de care a lucrat şi la campania online a preşedintelui Klaus Iohannis) creator şi director de comunicare pentru Doamne Fereşte, prima colecţie de Coloniale şi Delicatese cu Atitudine din România, dar cel mai important, se autodefineşte că “trecător la Imediat Durează”,blogul său de călătorie, acolo unde îi putem urmări pas cu pas noile descoperiri şi aventurile în ţările exotice pe care le vizitează, împreună cu muza lui, Roxana, de 2 sau chiar 3 ori pe an.

Thailanda, Vietnam, Cambodgia, Bali, Mexic sau Laos sunt ţările unde Ioan petrece 3 sau 4 luni pe an. Numitorul sau comun rămâne însă România, acolo unde îl aşteaptă familia, proiectele, mâncarea gustoasă, caşul moldovenesc şi mirosul de tei.

Va invit să descoperim împreună o parte din viaţa lui Ioan (Roka aşa cum mai este cunoscut) un iubitor de oameni şi de frumos, un întreg univers spiritual şi creativ, mereu în schimbare şi un om care un se opreşte nici o secundă din a descoperi locuri, perspective, culori, gusturi, lumini şi suflete.

„Experienţa pe care o poţi dobândi în călătoriile tale, în viaţa pe care o ai în alte locuri decât în România, este un plus de experienţă fantastic şi dacă te întorci şi îţi încerci visele pe care ţi-e mult mai uşor să le pui în practică la tine acasă decât printre străini, cred că toată lumea are de câştigat”.

Anca Loghin: Ioan, călătoreşti în mai multe ţări nu doar într-una, dar de fiecare dată te întorci. Spune-mi în câte ţări ajungi într-un an?

Ioan Dan Niculescu: În anii buni număr şi câte 4, ce cu mândrie şi recunoştinţă totuşi numesc ani mai puţini buni, măcar în 2 şi una dintre ele este România de fiecare dată, este numitorul comun al tuturor călătoriilor mele. Deşi născut şi crescut în România, mă consider trecător şi călător şi aici.

Anca Loghin: Care a fost prima ţară în care ai plecat şi care a fost impresia ta atunci? Când s-a întâmplat asta?

Ioan Dan Niculescu: Dacă este vorba să o luăm de la Ana la Caiafa, prima ar fi Republica Moldova, cred că aveam 10 ani şi ţin minte că aveau 8 feluri de îngheţată. Plecat cu adevărat, pe termen mai lung, aveam să fiu abia 20 de ani mai târziu şi a fost Thailanda.

Anca Loghin: Ce aşteptări aveai atunci când ai plecat în Thailanda prima dată?

Ioan Dan Niculescu: Din foarte multe puncte de vedere, Thailanda m-a primit exact cum eram. Din păcate nu mă ştiam pe vremea aceea, nu ştiam ceea ce sunt şi aveam să-mi văd de prea multe ori reflexia în ochii altora ca să-mi dau seama de cine sunt eu de fapt. Când eşti plecat pe termen mai lung într-o ţară şi într-o cultură şi civilizaţie complet noi faţă de cele europene, ajungi foarte repede să recurgi la mijloace de cunoaştere foarte rudimentare, dacă vrei, te întorci cumva la copilul din tine. Este un moment în care ajungi să te descoperi pe tine pentru că cunoşti ţara din care vii, ajungi să cunoşti şi ţara în care te duci, cunoşti noi culturi diferite, anumite bariere rămân, cele de cutume, cele de limbă. Undeva între toate aceste variabile, te regăseşti ca fiind un numitor comun şi cred că este foarte eficient să te cauţi în mai multe oglinzi, pentru că oglinzile sunt de mai multe ori mincinoase mai ales dacă eşti învăţat cu ele. Este amar uneori gustul când constaţi că eşti altcineva decât cel care credeai tu că eşti într-o societate nouă, într-un mediu care nu te cunoaşte de 30 de ani, cum mă cunoştea mediul din care veneam eu, de multe ori este dulce, este o mare confirmare şi o foarte mare surpriză când vezi că generezi aceeaşi reacţie şi unor români şi unor thailandezi şi unor vietnamezi şi unor mexicani. Sunt nişte confirmări de care cred că avem fiecare dintre noi nevoie.

Anca Loghin: Cum te îmbogăţesc ţările pe care le vizitezi, pe lângă autocunoaştere?

Ioan Dan Niculescu: Caut locaţii exotice, caut insule, caut locuri cu plaje albe şi ocean turcoaz, caut palmieri. Am trăit, am gustat, am mirosit, am gustat puţin spus în ultimii 5 ani, pe lângă Thailanda, Cambodgia, Vietnam, Mali, Mexic şi pentru nedrept pentru puţin timp, Laos. Sunt locuri care în primul rând mi-au dat foarte mult curaj, mai ales m-au învăţat că timpul este o noţiune relativă, este acea monedă de schimb, de multe ori suntem foarte darnici cu secundele şi zilele noastre şi investim foarte mult din unica resursă pe care o avem dacă e să ne gândim un pic pe lumea asta, în anumite lucruri care poate că nu merită atât de mult. Suntem nişte firi risipitori care nu au avut posibilitatea bunului simţ să se uite cât au în cont şi suntem învăţaţi să cheltuim câte un milion de secunde fără să clipim, deşi noi nu ştim de fapt şi de drept exact de resursa asta cât ne este dat. Am învăţat că nu ai o a doua viaţă şi este bine să faci începând de astăzi tot ce ai de făcut tot ce ţi-ai dorit.