Cei 7 ani de-acasă. Îi mai avem?
Publicat de Mihaela Costache, 3 octombrie 2015, 12:45
Conflictul actual între generaţii e mai evident decât în anii trecuţi; părinţii nu se mai înţeleg cu copii, bunicii cu nepoţii, ba nici fraţii între ei nu numai că nu se înţeleg, dar nici nu se mai suportă. Trăim într-o lume violentă în care conflictele se rezolvă nu pe cale diplomatică sau a schimbului de replici cum ar fi normal, ci cu pumnul, cuţitul sau toporul.
„Îţi lipsesc cei 7 ani de-acasă” am auzit de multe ori. Normal că lipsesc, acum se merge la şcoală de la 6 ani. Aţi auzit pe cineva să spună: „Nu ai ce-i 6 ani de-acasă”? Exclus. Adevărul e că educaţia unui om se deprinde în primii ani de viaţă; că sunt 5, 6 sau 7, contează mai puţin. Important e ca cineva să se ocupe de cei mici, de educaţia şi buna lor creştere. Nu în greutate şi nici în înălţime ci în bun simţ.
Din nefericire părinţii sunt foarte ocupaţi şi nu au timp pentru copii. Sau nu au suficient de mult timp pentru ei. De la 6 ani se ocupă parţial şcoala. Spun parţial pentru că aici, la şcoală ne lovim de multe ori de profesori plictisiţi, aroganţi, sătui de educaţia copiilor şi mai preocupaţi să-şi predea materia, să asculte şi cam atât. Tot aici, la şcoală, cei mici se lovesc pentru prima oară de anturaj; un anturaj impus de viaţă şi nu selectat de părinţi. Marile probleme ale celor mici de aici încep şi vor continua şi în anii viitori.
Respect, bună cuviinţă, dragoste pentru semeni, un minim cult al muncii, sunt lucruri ce se desprind la această vârstă fragedă şi se vor accentua pe parcursul trecerii anilor. Din nefericire, dacă sămânţa nu e sădită, toate acestea nu au nici cum să răsară, de unde să crească şi să se dezvolte. Ne vom trezi peste ani cu adolescenţi lipsiţi de cele mai elementare lucruri, pe care le putem reuni generic în învăţătura celor 7 ani de-acasă. Dacă nu este inoculată la timp, toată acestă învăţătură nu poate fi recapitulată înaintea examenului vieţii; nu există dascăli care să predea ore particulare pentru această materia. Cei 7 ani de-acasă îi ai sau nu.
Din nefericire tot mai mulţi dintre tinerii de astăzi nu îi au. Sau dacă au fost încercări de formare a caracterului şi bunei creşteri într-o anumită perioadă, şcoala şi aici includ şi anturajul, le-au eliminat. Curios cât de repede şi de bine se deprind lucrurile negative. Curios cât de mult se degradează fiecare caracter în parte şi noi toţi în ansamblu. Degeaba ne plângem acum. Lucrurile trebuiau făcute la timp, iar pentru cei şi mai tineri decât generaţia de adolescenţi de astăzi nu prea mai e timp. Ar fi timpul să ne deşteptăm şi să realizăm că fără o generaţie viitoare educată sănătos, nu vom avea viitor. Ori tocmai acest lucru ar trebui evitat.
