„Ziua pentru plată egală” – egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi şi eliminarea discriminării femeilor în privinţa salarizării
Publicat de Monica Slavici, 17 noiembrie 2015, 10:17
Egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi şi eliminarea discriminării femeilor în privinţa salarizării s-a aflat din nou în atenţia Comisiei Europene. Mai multe detalii ne oferă Sorin Şchiopu, de la Studioul regional Radio România Târgu Mureş, în rubrica “Local, regional, european –
Luni, 2 noiembrie, în Uniunea Europeană a fost marcată „Ziua pentru plată egală”, ziua în care s-a atras din nou atenţia că diferenţa de salariu între femei și bărbați este o realitate nedreaptă şi în zilele noastre. Cu acest prilej, 3 oficiali europeni au îndemnat într-un mesaj comun la eliminarea decalajului de salarizare între femei şi bărbaţi atunci când se prestează aceeaşi muncă.
Vice-preşedintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, comisarul pentru forţa de muncă şi afaceri sociale, Marianne Thyssen şi comisarul pentru justiţie şi egalitatea de gen, Věra Jourová, arată în comunicatul comun că „Salariul orar mediu pentru femei în Europa este cu 16,3% mai mic decât al bărbaților. Rezultă că, femeile lucrează 59 de zile fără să fie plătite, în fiecare an.”
Oficialii europeni au mai atras atenţia că diferenţa de remunerare între femei şi bărbaţi este oricum nedreaptă pe termen scurt, dar pe termen lung diferenţele devin şi mai accentuate, astfel că se ajunge la un decalaj între pensii şi mai semnificativ, femeile având pensii cu 39% mai mici decât ale bărbaţilor.
Cei trei comisari au deplâns faptul că legile europene privind egalitatea de salariu nu sunt puse în aplicare în mod satisfăcător de către statele membre. Iar la ritmul foarte lent în care se reduc aceste diferenţe ar mai fi nevoie de 70 de ani pentru a atinge egalitatea.
Principiul în virtutea căruia se acordă remunerație egală pentru muncă egală a fost consacrat în tratatele europene încă din 1957.
În timp, au apărut şi alte norme privind tratamentul egal în materie de încadrare în muncă, combaterea tuturor formelor de discriminare sau eradicarea violenței împotriva femeilor.
Venind mai aproape de zilele noastre, în anul 2010, CE a publicat o strategie pe cinci ani prin care recomanda statelor membre ca, în mod voluntar, să ia măsurile necesare astfel încât să se ajungă la egalitatea de facto între femei și bărbați.
După un an s-a constatat, însă, că numărul femeilor membre în comitetele de conducere a crescut cu doar 1%, motiv pentru care în noiembrie 2012, a fost adoptată o Directivă prin care se cere statelor membre să ajungă la o proporţie de 40% femei în poziții non-executive până în anul 2020.
Oficialii europeni au atras atenţia, în diferite ocazii, că legile europene privind egalitatea de salariu trebuie respectate şi că progresele făcute în aceste domeniu sunt încă insuficiente.
În discursul său rostit la New York, în cadrul Reuniunii mondiale a liderilor privind realizarea egalităţii de gen şi capacitatea femeilor, vicepreşedintele CE, Frans Timmermans, a ţinut să sublinieze:
“niciodată nu m-am gândit că la vârsta mea, sunt tată a doi băieți și două fete- că în această etapă a vieții mele, va trebui în continuare să-mi fac griji dacă fetele mele vor avea aceleași oportunități ca și băieții mei; e inacceptabil!”
Oficialul european a mai subliniat că egalitatea între bărbaţi şi femei reprezintă o chestiune de justiție socială, dar şi o chestiune de moralitate şi a îndemnat la acţiune pentru realizarea acestui deziderat:
“Cred cu tărie asta mai mult decât orice altceva: o conducere politică reală poate face cea mai mare diferență pentru o lume în care bărbații și femeile să își poată conduce viețile așa cum doresc.”
