Antanasiile

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 16 ianuarie 2017, 05:00

În Circovii de Iarnă este şi sărbătoarea populară Antanasiile. În calendarul ortodox regăsim pe cuviosul Antonie cel Mare, cel ce se crede că are puterea de a stăpâni animalele sălbatice şi de a-i feri pe oameni de ele.

Credinţa populară îi atribuie lui Antonie cel Mare puterea de a rupe vrăjile, „un apărător împotriva lupilor”. Şi nu întâmplător Antonie cel Mare este celebrat după Circovii de Iarnă când, se spune, lupii se adună în haită şi primesc prada de la Sân Petru de Iarnă. Viaţa e făcută din lumină şi întuneric, bine şi rău. Aşa că, după o sărbătoare ţinută pentru ca lupii să nu prade ograda, se aşază în calendar o alta, care îi fereşte de orice întreprindere a lor.

Sărbătoarea populară Antanasiile este respectată în special de femeile care au copii, pentru a-i feri de boli venite de nu se ştie de unde: „baiul cel rău” (epilepsie), ameţeli, ciumă. Nici bolile copilăriei nu sunt uitate: gâlcile-motofâlcile sau „soarele sec” (insolaţia).

Cine ţine sărbătoarea cu gândul, va avea gânduri bune, visele rele nu-l vor bântui, iar coşmaruri nu va avea.

Bătrânele spun: „cine nu ţine Sfântul Anton înnebuneşte” sau „îl doare mijlocul la vară la seceră”. Ce n-ar trebui făcut în această zi? Doar muncile care se fac cu unelte înţepătoare, ca şi dinţii lupilor: cusut, ţesut, tors. În rest, viaţa se desfăşoară în grijile şi muncile ei.

Antanasiile din 17 ianuarie ne amintesc că în casă avem darul cel mai de preţ, copilul şi pe el trebuie să-l ferim de bolile primei perioade de viaţă, gâlci, soare sec, şi de bolile cele fără de leac. Doar de-o boală nu se vaită omul: dragostea.

Ziua de 18 ianuarie este cunoscută sub denumirea de Atanasia Ciumelor sau Tănase de Ciumă. Sărbătoarea se ţine de către femei, contra bolilor, mai ales ale copiilor şi contra viselor urâte, chiar coşmarurilor.

La crăpatul zorilor, bătrânele se întreabă ce au visat, astfel vor şti cum va fi ziua ce abia începe. Visele de rău au semne, pe care, dacă le interpretăm, vom şti să ne apărăm de răul, ce va fi să vie: struguri negri de visăm, inimă rea vom avea. Dar, ca să n-avem inimă rea, nu punem la inimă nimic. Lăsăm de la noi, că duşmanul nebăgat în seamă piere ca o nălucă la ivirea zorilor. Apă tulbure, căruţă, trăsură de visăm sunt semne rele, lacrimi. Îngrijim de fiecare vorbă şi gest, nu răspundem la vorbele-n doi peri şi ceasul rău va trece. Muşcătură de câine de visăm este de rău, ne urmăreşte un duşman. „Du-te pe pustii şi napoi să nu mai vii”, aşa să zicem şi duşmanul nu va mai avea izbândă. Ca să nu visăm urât, bine e să îngrijim cu gând bun ziua de Atanasiile Ciumelor, să furăm un descântec de deochi de la vreo babă şi să ne dorim sănătate că-i mai bună decât toate. Tălmăcirea viselor apare şi în monografia comunei Şişeşti (judeţul Mehedinţi), redactată de Titu Dinuţ (2004). Cât timp satul este păzit de gândul bun de a nu i se uita istoria şi rânduielile, nici un coşmar nu se va-mplini, de-acum în veac.

Antanasiile sunt „zile rele de boale mari şi ameţeli mari de cap şi de dat de rău al copiilor.” In rest, e bine!