În așteptarea Rusaliilor

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 29 mai 2017, 05:00 / actualizat: 16 decembrie 2024, 20:28

A şaptea săptămână de la Paşte, până în Rusalii este cumpănă între săptămâna Ispasului, a Înălţării Domnului şi săptămâna Rusaliilor. De la bucuria Înălţării la grija excesivă a intruziunii maleficului în viaţa pământească prin îmbolnăviri neuro-psihice este un arc voltaic al binelui împlinit şi al preîntâmpinării răului.

(varianta audio a rubricii)

Săptămâna începe cu Lunea Rătăcită, ca o ezitare între lumină şi întuneric. Oarbele. Şchioapele sunt divinităţi feminine de care oamenii se feresc aşa cum se feresc şi de Rusalii. După Înălţare spiritele morţilor se retrag în Lumea lor, lăsând pământul luminat.

Se crede însă că, la cum se-ntâmpla şi în această viaţă unde sfinte se rătăcesc, nu găsesc drumul de-ntoarcere. Şi-atunci se dă un bob zăbavă”, înc-o zi, de rătăcire pentru a se duce în Lumea lor. Şi în Lumea de aici se-ntâmplă rătăciri, acolo unde nu este drumul bine marcat, unde sunt mai multe şi trebuie s-alegi, în păduri sau în locuri necunoscute.

Drumul ştiut este cel mai scurt. N-ai cum să te rătăceşti dacă ştii.

După Lunea Rătăcită urmează marţea între Tunuri. Pretunul confirmă perioada ploilor şi tunetelor de vară. Şi ca să fie îmbunate tăriile cerului şi joia din această săptămână se serbează cu nelucru.

E ultima joi „de peste an” (Mangiuca).

Sfârşitul de săptămână aduce însă grija Rusaliilor. Sâmbăta lor este şi sâmbăta Moşilor, a Moşilor de vară. Este ziua când se face „Goana Rusaliilor”, când se-mbunează spiritele mieilor dându-li-se ofrande. Sărbătoarea este deopotrivă pentru cei morţi (şi nu se lucrează până la amiaz), dar şi pentru cei ce duc grija bucatelor în astă lume (după prânz se poate lucra). Se crede că nu e bine să se măture, „să nu dea praf în ochii morţilor”. Şi se mai crede că în noaptea de sâmbăta Rusaliilor înfloreşte feriga. Cine-o are, mare noroc va avea.

Duminica este Duminica Mare, a Rusaliilor, cu căluşari, cu frunze de tei şi de pelin. Toţi petrec, până şi purecii, pentru că e sărbătoarea lor.

Şi se doreşte ca sărbătoarea să se petreacă în timp frumos, pentru că aşa cum e vremea în Duminica Rusaliilor, aşa va fi toată vara.

Când se naşte şi când moare căluşul? De la Strat de Rusalii la Marţea Ciocului

Personificarea luminii şi a căldurii este calul. Simbolul cabalin anunţă anotimpul vara, cum lupul patronează iarna. Calul ajută soarele să parcurgă drumul luminii, de la răsărit la apus şi el este cel ce pune ordine în lume. Caii lui Sântoader restabilesc ordinea după Dragobete, iar Căluşarii alungă Rusaliile, Ielele.

De la Ispas până la Pogorârea Sfântului Duh, SărbătoareaRusaliilor, lumea rămâne fără dumnezeire. În aceste zece zile sufletele morţilor rămase printre noi de la Joimari trebuie îmbunate prin pomeni date la Moşii de Vară, în Sâmbăta Rusaliilor şi alungate prin jocul căluşarilor ca şi prin obiecte cu funcţie apotropaică: leuşteanul, usturoiul.

În miercurea a patra după Paşte este ziua de naştere a Căluşului, cel ce este ştiut drept zeu protector al cailor. Ziua se numeşte Strat de Rusalii. Celebrarea zilei se face prin ceremonialul cunoscut sub numele de Legatul Căluşului.

Joia a şasea după Paşte este Paştele Cailor, zi în care Caii se satură şi ei o dată în an. Ziua se mai numeşte şi Joia Iepelor. Aşa a lăsat Dumnezeu!

În Sâmbătă Rusaliilor cad Moşii de Vară, zi în care se face Legatul Steagului şi apoi Jurământul. Iar îngropatul Căluşului, moartea lui se-ntâmplă a treia zi de la Duminica Rusaliilor, sau a zecea zi, tot o marţi, Marţea Ciocului.

Ceata de căluşari în săptămâna Rusaliilor este dorită, dar şi de temut. Căluşarii sunt cei ce tratează bolnavii de luat din Iele, apucat de Iele, luat din Rusalii sau rămas şoimănit.

„Căluşul e lucru diavolesc: Hristos a trimis pe pământ Duhul Sfânt iar Diavolul a făcut Căluşul” – aşa spun bătrânii din Bârca, judeţul Dolj. De aceea nu se lucrează în aceste zile. Căluşarii amintesc prin ceata lor de herghelia de cai şi de aceea vătaful îi îndeamnă prin strigături:

„Hălai-şa, hăp, hăp! Dii, măi, dii!”.

Text și lectură: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune