Toată lumea are-un dor – Ionuţ Fulea

Publicat de Andrei Cretoiu, 4 decembrie 2017, 06:30

Toată lumea are-un dor este o confirmare prin vers de cântec, a unei realități cât se poate de prezente în firea românului: „Toată lumea are-un dor /Da’ și mai greu și mai ușor.” Un cântec, ca o pecete pe cariera lui Ionuț Fulea.

Pentru că cine altcineva ar fi putut oare să reprezinte mai bine, modelul bărbatului român scoborâtor din mintea munților, decât Ionuț Fulea, cu ale sale doruri cântate. Două și grele: Dorul meu și-al mândrii mele.

Un artist cu o prezență scenică impecabilă, un artist al cărui glas și a cărui interpretare excepțională, reamintesc generației de-acum și generațiilor care vor veni, că cel mai bine prin cântec, românul și-a dat drumul dorului. Din nou, DORUL, pentru că alături de frunza verde sau de motivul cucului, de busuioc, de dragoste sau de jale, DORUL reprezintă un capitol impresionant în folclorul românesc.