Ungurica – Niculina Stoican
Publicat de Andrei Cretoiu, 5 decembrie 2017, 08:45
Sunt melodii care par a avea vârsta veacului de om, par a fi dintotdeauna într-un loc şi identifică un loc. Jocul Ungurica este specific zonei de munte a Mehedinţilor şi este nelipsit la horele care încununează în rotundul bucuriei sărbătorile calendaristice şi pe cele familiale. Melodiei i s-au adăugat versuri, care exprimă starea de bucurie a celui ce nu lasă clipa să se petreacă şi o dată cu ea şi viaţa omului.
Niculina Stoican a preluat melodia de la bătrânii satului. A amprentat-o cu jovialitatea interpretării sale, cu acea bucurie de a trăi cântecul, pentru că Niculina trăieşte prin cântec şi are puterea de a transmite această trăire interioară, cum numai marii artişti sau performerii populari reuşesc. Urmărind filmul dedicat acestui cântec şi acestui joc deopotrivă veţi descoperi, în apusul de soare, copiii de la munte jucând cu dezinvoltura specifică vârstei. Şi, ca un corolar al timpului, o veţi vedea şi pe Domnica Trop, cea care îndreptăţit a primit titlul onorific de „tezaur uman viu” şi care a compus variante ale cântecului Ungurica.
Niculina Stoican şi-a dorit să promoveze zona etnofolclorică şi a reuşit în calitate de director al Festivalului Naţional de folclor „Ponoare, Ponoare”. A reunit sătenii din satele din jurul comunei Ponoarele într-o sărbătoare proteguită de Podul lui Dumnezeu şi de lapiezurile crestelor care adună în cântec şi joc ultimele raze ale apusului de soare în speranţa unui răsărit prin copiii locului de legendă.
