Musulmanii celebrează Kurban Bayram

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 12 august 2019, 19:01

În perioada 11-14 august, anul acesta musulmanii din întreaga lume marchează sărbătoarea Kurban Bayram cunoscută ca sărbătoare a sacrificiului.

În vederea păstrării obiceiurilor specifice acestei sărbători, în judeţul Constanţa vor fi organizate spectacole de către Kadir House, cu participarea artiştilor consacraţi din Crimeea (patria mamă a tătarilor).

Iniţiatorul spectacolului festiv domnul Sunay Kadir a invitat cinci instrumentişti şi doi solişti de muzică tătarească. „Organizăm periodic întâlniri cu artişti consacraţi din Crimeea în vederea păstrării legăturilor culturale cu patria mamă. Artiştii Afize Kassara, Seitabla Memetov şi Vetan Band vor evolua într-un spectacol festiv de excepţie în localităţile unde numărul etnicilor tătari este mai mare, Constanţa, Valu lui Traian şi Techirghiol,” a declarat Sunay Kadir, iniţiatorul spectacolului.

 Despre Kurban Bayram

Cunoscut în tradiţia islamică şi ca sărbătoarea Sacrificiului, Kurban Bayram este marcat în luna Zilhigge, ultima din calendarul islamic.

Sărbătoarea Kurban Bayram comemoreazã, în fiecare an religios İslamic, gestul lui İbrahim Profetul care a avut tãria sufleteascã de a-şi sacrifica propriul fiu, pe İsmail, pentru a-şi dovedi credinţa şi adoraţia în Allah, Cel Milostiv şi İertător. Ajuns la bătrâneţe, de teamă că nu va mai avea cine să continue şirul profetic, Profetul İbrahim (Avram), Patriarhul tuturor celor trei religii monoteiste s-a rugat lui Allah sã-I dăruiască un fiu. Ceea ce s-a şi întâmplat. Dar, într-una din zile, İbrahim a avut un vis, în care i s-a cerut a-şi arăta credinţa şi supunerea faţă de Allah. Dragostea şi ocrotirea paternă a fost pusã în balanţă cu tăria credinţei. Şi, dovada credinţei era acceptul de a-şi sacrifice unicul, adoratul său fiu İsmail. Grea încercare.

Dar minune! În faţa sincerităţii şi tăriei credinţei lui İbraim şi İsmail, Allah a trimis pentru jertfă prin îngerul Gebrail (Gavril)- cel prin care s-a transmis şi Sfântul Coran – un berbec. De atunci, a sacrifica un animal, de regulă un berbec, face parte din credinţa islamică şi este o obligaţie tradiţionalã a musulmanului independent financiar, avut. Această tradiţie a apãrut în anul al doilea al erei İslamului (623), marcată de exilul Profetului de la Mecca la Medina, numită Hegira– 622. Pelerinii oferă ofranda lor în Valea Mina, pe timpul efectuãrii Marelui Pelerinaj (Hajj), pelerinaj la Mecca, Medina, pe muntele Arafat şi în alte locuri sfinte de rezonanţã pentru cultul İslamic. Ei refac în aceastã lună sfântă drumul iniţiatic, religios al Profetului Mohammad.

Pelerinajul la Mecca

O altă latură importantă şi unul din cei cinci stâlpi ai credinţei islamice o constituie pelerinajul la Mecca, denumită Hac sau Haj. Anual, în perioada peremergătoare Kurban Bayramului musulmanii din întreaga lume efectueaza pelerinajul Hajj.

Hajj, sau pelerinaj, cum este denumit în limba arabă, este o procesiune religioasă anuală a musulmanilor spre Mecca, cel mai sfânt oraş al Islamului, precum şi o obligaţie religioasă pentru toţi credincioşii acestei religii monoteiste. Conform perceptelor Islamului, orice musulman care are posibilitate financiară şi o bună stare de sănătate este obligat să efectueze măcar o dată în viaţă pelerinajul ritual la Mecca, sau mai bine spus, la Al-Ka’ba, o construţie aproape cubică , despre care tradiţia islamică spune că a fost construită de Adam şi reconstruită mai târziu de către Abraham împreună cu fiul său, Ismail. Aceastã tradiţie a apărut în anul al doilea al erei İslamului (623), marcatã de exilul Profetului de la Mecca la Medina, numitî Hegira – 622. Pelerinii oferă ofranda lor în Valea Mina, pe timpul efectuãrii Marelui Pelerinaj (Hajj), pelerinaj la Mecca, Medina, pe muntele Arafat şi în alte locuri sfinte de rezonanţă pentru cultul İslamic. Ei refac în aceastã lună sfântă drumul iniţiatic, religios al Profetului Mohammad. La sfârşitul întregii procesiuni, pelerinii îşi rad părul din cap şi fiecare dintre ei sacrifică ritual un animal, de regulă o oaie sau o capră, după care urmează celebrarea sărbătorii Eid al-Adha (Sărbătoarea Kurban Bayram).

Obiceiuri și tradiţii de Kurban Bayram

În prima zi de Bayram, bărbaţii merg la geamie pentru a participa la slujba specifică de bayram, apoi merg la cimitir unde comemorează rudele decedate şi fac rugăciuni colective în casele celor decedaţi peste an. Întorşi acasă, credincioşii au obligaţia ca în această perioadă să sacrifice un batal, o oaie sau o vită. Sacrificiul constă în tăierea unui animal în zilele de sărbătoare a ofrandei, cu intenţia de respectare a cultului, pentru apropierea de Allah. E o cerinţă pentru fiecare musulman care are o avere, e liber, are domiciliul stabil. Sacrificarea se face pentru însăşi persoana respectivă. Odată cu primele picături de sânge care se scurg din kurban-ul făcut cu voia lui Allah şi cu o intenţie curată, se declară iertare păcatelor credinciosului care respectă acest ritual.

Timpul pentru sacrificare poate fi prima, a doua sau a treia zi a Sărbătorii Kurban Bayram. Cel mai bine este, ca sacrificiul să se facă în prima zi de sărbătoare. Animalul care urmează a să fie sacrificat este aşezat culcat legat de picioare si orientat spre Kaaba, dupa care se rosteşte rugăciunea. Cel mai bine este ca animalul de sacrificat să fie tăiat personal. Dacă persoana în cauză nu este în stare să aducă la îndeplinire sacrificiul, trebuie să facă în aşa fel încăt să împuternicescă un musulman, care să aducă la îndeplinire ritualul. Carnea astfel obţinută de la animalul sacrificat se împarte în trei părţi, astfel: prima parte va fi consumată de familia sa; a doua parte este dăruită prietenilor şi cunoscuţilor, iar a treia parte se dă ca pomană persoanelor cu posibilităţi materiale reduse.

Apoi începe veselia şi distracţia. Se fac vizite la părinţi şi rude mai în vârstă, la prieteni. Se fac urări de sănătate şi de împliniri. Copii merg cu colindul din casă în casă şi primesc cadouri, dulciuri, bani, adoraţia şi iubirea părinţilor, bunicilor, rudelor.

Sunt patru zile de bucurie, de armonie, de veselie şi destindere, de frăţietate, de solidaritate, de întârire spiritualã a familiei şi comunităţii. Tot cu prilejul acestei sărbători, musulmanii trebuie să se împace, se fie uniţi şi să se gândească la cei săraci, la cei flămânzi, la cei care au nevoie de ajutor.

Ghiulşen Ismail-Iusuf, Radio România Constanţa