Muzica Unei Generații Perene – Albume de colecție – „de-alaltăieri… și până ieri!” – Remember Doru Stănculescu!

Publicat de Bogdan Dragomir, 25 august 2021, 14:59 / actualizat: 21 iunie 2023, 16:23

Bun găsit cu drag, tuturor melomanilor și ascultătorilor Radio România Regional, astăzi – la Muzica Unei Generații Perene, rubrica Albume de Colecție – ne reîntâlnim cu un gen muzical, din păcate din ce în ce mai rar ascultat la radio, un gen creat la începutul anului 1970, interpretat într-un stil autentic și personal de unul dintre fondatorii muzicii folk din România, căruia îi aducem astăzi un pios omagiu – arhitect, compozitor, textier, interpret, pe scurt… cantautorul  DORU STĂNCULESCU (n. 25 Iunie 1950, d. 23 August 2021, București)!

Drum lin în lumină, Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace!

„Circul” (m. și text Doru Stănculescu) de pe albumul „de-alaltăieri … și până ieri” (C&P 1998 Intercont Music) interpretată de Doru Stanculescu.

În calitate de martor și de producător artistic și muzical, la momentul editării acestui material muzical (1998) – pe CD și casetă audio, al casei de discuri INTERCONT MUSIC, voi insera câteva piese de pe albumul prezentat mai jos, împreună cu câteva selecțiuni din fișa artistică din cartea CD-ului, semnată de colegul și prietenul meu de la Radio România Actualități – „psihologul muzical” ANDREI PARTOȘ!

Foto coperta ext. CD Doru Stănculescu – De alaltaieri…si până ieri.1100 (C&P 1998 Intercont Music/arh.pers.B.Dragomir)

„Apariţia acestui album este într-adevăr o minune!… Despre Doru Stănculescu s-ar putea scrie un roman, în timp ce spaţiul pentru discografie s-ar rezuma la un rând…”

…”S-a născut la Bucureşti într-o duminică dimineaţa (25 iunie 1950). La vârsta de 7 ani a fost respins de la şcoala de muzică. Ambii părinţi erau iubitori de artă, aşa că Doru a început prin a lua lecţii de vioară şi a trecut brusc (la 12 ani) la chitară. Iniţial a urât instrumentul, dar la 14 ani cânta de zor prin casă. În anul 1968 s-a dus la casa studenţilor unde a cântat piesa intitulată “Ion Crâşmaru”; apoi a ajuns prin intermediul lui Titi Acs la Televiziune, cu aceeaşi compoziţie. Sora lui, Mihaela Mihai (mai mare cu 3 ani şi 8 luni) a făcut figuraţie la înregistrări. Lumea nu ştia că sunt rude. În 1969 a primit de la Picky Iglesias (Olimpic ’64) o chitară care a fost botezată cu numele de “Grasa” şi care a rezistat până în 1990 când prin “amabilitatea” unui prieten a plecat în  Italia şi n-a mai venit.”

„Ion Crâșmaru” (muz. și text Doru Stănculescu de pe albumul „de-alaltăieri … și până ieri” (C&P 1998 Intercont Music) interpretată de Doru Stanculescu.

„O serie de melodii de elev apar pe acest album: “Romanţă nordică”(1966), a fost cântată iniţial cu formaţia Liceului 33; “La groapa lui Lae Chioru”(1966) urma să ajungă la Cornel Chiriac (dar n-a fost să fie); “Mandolinate”(1967) despre care colegii i-au spus că miroase a Leonard Cohen. În anul 1973 Doru obţinea Marele Premiu la “Primăvara Baladelor”, festival-concurs la care au participat şi Marcela Saftiuc, Vali Sterian & Carmen Marin, Mircea Vintilă şi Pro Musica.

„Mandolinate” (muz. și text Doru Stănculescu de pe albumul „de-alaltăieri … și până ieri” (C&P 1998 Intercont Music) interpretată de Doru Stanculescu.

A fost prezent şi la primele “şedinţe” ale Cenaclului Flacăra. Muzicuţa la care ţine enorm, a primit-o în 1970 de la Steve Katz (de la Blood Sweat & Tears, grup care ne-a vizitat ţara atunci) Doru şi Dan Chebac au pătruns în culise. De bucurie a compus piesa “Ai hai” pe versuri populare. Melodia a ajuns pe faţa A a unicului său disc single editat de “Electrecord” în 1979. Pe faţa  B se afla “Cântec între apele ţării” (născut în bufetul Radiodifuziunii în 1969).”

„Ai, hai” (muz. Doru Stănculescu / vers. populare de pe albumul „de-alaltăieri … și până ieri” (C&P 1998 Intercont Music) interpretată de Doru Stanculescu.

„Doru nu a renunţat niciodată la “Cenaclul Flacăra”, cum n-a renunţat nici la Arhitectură; a început-o în 1972 şi a terminat-o în 1984 (făcând o pauză de 6 ani)…Nimeni nu ştie precis cum s-a lipit Doru de porecla “ El Presidente”. După plecarea Mihaelei Mihai în Franţa (1975), Doru s-a rezumat la apariţiile scenice în sute de concerte. Abia în 1990 a plecat în Franţa (înaintea mineriadei), de unde a revenit în 1996. Și bine a făcut! De dragul istoriei trebuie să ştiţi că Doru Stănculescu este singurul artist român care n-a lipsit nici o vară de la Costineşti din 1956 până în 1987. A fost şi rămâne unul dintre cei mai speciali oameni ai muzicii folk, deşi el susţine cu umoru-i cunoscut că “Stilul meu este acela de a nu avea stil”. Veţi găsi pe acest  L.P. şi “Ecou de romanţă” lansată de Mihaela Mihai în 1969, când a fost prezentată în Gala Revistei Săptămâna ca “Melodia anului”. Atunci Doru a acompaniat-o pe sora sa la chitară. Cu aceeaşi piesă “El Presidente” a ajuns şi la “Mamaia 1970” (tot alături de Mihaela). A fost singura lui prezenţă pe acea scenă”.

„Ecou de romanță” (muz. și text Doru Stănculescu de pe albumul „de-alaltăieri … și până ieri” (C&P 1998 Intercont Music) interpretată de Doru Stanculescu.

…Acesta este Doru Stănculescu “De-alaltăieri … şi până ieri !” – o producţie 1998 a Casei de Discuri INTERCONT MUSIC.”

(Sursa: ANDREI PARTOȘ – O minune – prezentare din booklet-ul CD-ului „de-alaltăieri… și până ieri” – interpret Doru Stănculescu!)

Foto copertă CD Doru Stănculescu – De alaltăieri…și până ieri.1100 (C&P 1998 Intercont Music/arh.pers.B.Dragomir)

Surse: Agenția de presă RADOR, Casa de discuri INTERCONT MUSIC, info și muzică din arhiva personală. Mulțumiri speciale tuturor celor care au contribuit la realizarea acestui material jurnalistic!

Foto Bogdan Dragomir (arh. pers. B. Dragomir)

Bogdan Dragomir

Muzician şi Jurnalist la