E linişte acum în poligonul de la Capu Midia. Glasul tunurilor Oerlikon 2×35 mm ale Batalionului 205 Apărare Antiaeriană „General Gheorghe Pârvulescu” a amuţit, cel puţin pentru acest an de instrucţie iar militarii aşteaptă rezultatul evaluării specialiştilor Centrului Naţional de Instruire pentru Apărare Antiaeriană “General de brigadă Ion Bungescu”.
Foarte curând vor pleca acasă, dacă nu au pecat deja, la Craiova, la Brigada Multinaţională Sud-Est. Ce rămâne după două săptămâni? Amintirea unor profesionişti desăvârşiţi şi a unor oameni dedicaţi.
Unul dintre ei este caporalul clasa a II-a Laurenţiu Glăvan, servant unu pe unul dintre complexele de artilerie Oerlikon 2×35 mm la Bateria 1 artilerie antiaeriană. Cu siguranţă nu îl cunoaşteţi, deşi ar trebui, pentru că întâlniri cu astfel de oameni, fie şi în mediul online, sunt tot mai rare şi ne fac bine.
Este în unitate de nu mai puţin de 18 ani, nu a ratat nicio misiune sau tragere, a fost de două ori în misiuni externe în Polonia cu detaşamentul de apărare antiaeriană din cadrul Grupului de Luptă iar la Capu Midia se simte întotdeauna ca acasă.
Despre batalion nu vorbeşte ca despre o unitate militară, foloseşte des cuvântul familie, una unită, cu membri mai tineri sau mai bătrâni. Spune că sângele artileriştilor antiaerieni e ca cerul şi că trăiesc tot anul de instrucţie pentru aceste câteva zile de trageri, pentru că aici e tot rostul lor, când văd ţintele pe cer, aici simt starea de bine.
Şi mai spune că şi după trecerea în rezervă – atunci când va fi – familia lui o să rămână tot Batalionul 205 Apărare Antiaeriană, nu o să-l dea niciodată pe „pălăria de pensionar”. Am onoarea să vă salut domnule caporal!
Semper Altius!
Interviul a fost realizat de Bogdan Dinu, de la Jurnal Militar Constanța.
Sursă foto: Matei Ghioc.
