„Subiectul săptămânii” este despre Nava școală Mircea și periplul ei prin porturile Europei, acolo unde adună mii de oameni dornici să îi calce pragul și să o admire de aproape.
Bogdan Dinu, de la Jurnal Miliar Constanța, se află de aproximativ o lună pe nava școala, de unde ne relatează informații și evenimente petrecute în drumul lor pe mare și prin porturi, iar de curând a realizat un interviu cu ambasadorul României în Franța, domnul Luca Niculescu pe care vă îndemnăm să-l ascultați.
Bogdan Dinu: Domnule ambasador, bine ați revenit la bordul navei școală „Mircea”, de data aceasta în sudul Franței, în Mediterană, la Sète.
Luca Niculescu: Bine v-am regăsit! Cu mare mare bucurie vă regăsesc. Îmi amintesc de întâlnirea noastră de acum trei ani, de discuția pe care am avut-o și întâlnirea cu bricul „Mircea” și cu toți cei care sunt aici.
Între timp, sigur, comandorul Mircea Târhoacă este în continuare aici. Mă bucur foarte mult că l-am revăzut. Dar echipajul navei școală s-a schimbat, aceasta este şi menirea unei nave școală, de a școli și după aceea, de a lăsa loc unei noi generații, pe care am întâlnit-o azi.
Bogdan Dinu: Seriile de cadeți sunt diferite și fiecare are povestea lui, experiența lui pe nava școală „Mircea”. Cum aţi reuşit să ajungeți? Dumneavoastră aveţi un program încărcat la ambasada din Paris, sunt peste 1000 şi ceva de kilometri, din câte am înţeles. Noi ne bucuruăm de prezența dumneavoastră aici şi ne-am bucura ca toți ambasadorii, din toate țările unde facem noi escală, să poată ajunge la bordul navei școală.
Luca Niculescu: Este o onoare, este o mândrie ca Bricul „Mircea” să fie invitat aici. Este cea mai mare navă prezentă la această manifestare maritimă din sudul Franței. Este prima ei participare, dacă nu mă înșel, aici şi am văzut cât de bine primită a fost – am avut ocazia să stau de vorbă cu oficialitățile locale – câtă bucurie este pentru că nava școală „Mircea” se află în sudul Franței și dacă putem să fim părtași puțin la această bucurie, de ce nu?
Bogdan Dinu: Cum ați regăsit nava? 2019, au trecut trei ani, nava a trecut şi ea prin şantier de două ori în ultimii doi ani. Cum aţi regăsit-o? Vă mai amintiți cum era în 2019?
Luca Niculescu: În general, te aștepți ca timpul să aducă unele riduri. Nu e cazul cu nava școală „Mircea”, pentru că arată încă și mai bine decât acum trei ani.
Bogdan Dinu: Întinereşte.
Luca Niculescu: Este și mai proaspătă, este aceeași energie bună, aceeași atmosferă serioasă și destinsă, în același timp și încă o dată, peste noi au trecut anii, dar a trecut și pandemia.
Iar pandemia te face, poate, să fii chiar ceva și mai sentimental, să te bucuri poate și mai mult că vezi niște figuri pe care le-ai întâlnit acum trei ani. A fost o mare, mare bucurie să îl întâlnesc pe el, pe dumneavoastră și tot echipajul.
Bogdan Dinu: Aţi monitorizat, cât de cât, așa, presa franceză, ce spune despre noi? De exemplu, ieri a fost bord France 3, televiziune naţională, nu ştiu dacă… cred că am apărut şi în jurnalul naţional, de la ora 12:00 şi 19:00. Avem o presă bună? Pentru că noi am făcut tot ce a ținut de noi să reușim acest lucru.
Luca Niculescu: Aș spune că aveți presa cea mai bună, pentru că ieri mă uitam în „Midi Libre”, care este unul dintre cotidianele regionale cele mai citite din Franța și trei sferturi din prima pagină era acoperit cu Bricul „Mircea”.
Se vedea foarte mare drapelul României. Într-adevăr, ieri ați fost, pot să confirm, și în jurnalul național al France 3. Da, şi național, erați în monitorizarea pe care am făcut-o, am văzut că a existat o prezență a Bricului „Mircea”, cam în toată presa de aici. Aş spune, iar, că este foarte important, după cum remarcaţi și dumneavoastră, câtă lume vine să viziteze Bricul „Mircea”.
Adică te strecori printre oamenii care nu încetează să urce și apoi să viziteze bricul și cred că este un mare, mare succes și de fiecare dată – și data trecută am avut exact aceeaşi impresine. Gândiţi-vă, sunt oameni care stau aici, în sudul Franţei, care de multe ori nu au nici o imagine sau o imagine, poate, despre România.
Vin aici, pe Bricul „Mircea”, ştiu că e o navă din România, sunt multe însemne și multe lucruri pe navă care te fac să îți dai seama că ești în România și apoi, ei pleacă păstrând această imagine bună, foarte bună despre România. Sunt 3000 de oameni pe zi care vin. Înmulțind cu câte zile stați aici, sunt aproape 20.000 de oameni care vor pleca cu o idee bună despre România.
Bogdan Dinu: Sunt activități oficiale cuprinse în program, de exemplu, avut loc astăzi un dejun aici, oficial, la bordul navei școală „Mircea”, la care a participat și amiralul Gilles Boidevezi. Amiralul Gilles Boidevezi, precizez pentru ascultătorii noştri, este prefectul maritim al Mediteranei, este o funcție importantă aici, în Franța.
Este chiar comandant militar francez al Mediteranei, adică coordonează atât acțiunea statului în mare, cât și partea, să spunem, strict militară și administrativ-militară. Aţi avut discuții. Cum v-aţi înţeles? Ce v-a spus despre navă, despre Marina Română?
Luca Niculescu: Da, este prefectul maritim. Este, cum spuneaţi, o personalitate în Franța, în armata franceză, cunoaște România, fusese în România la sfârșitul anului trecut, atât la Constanța, cât și la București. Am discutat, evident și cu domnul comandant despre nava școală „Mircea”.
Era interesat să afle cam cum se desfășoară activitățile, o zi de lucru, o zi pe mare. Au fost și astfel de discuții și apoi evident că am vorbit destul de mult și despre actualitate, despre ceea ce se întâmplă acum în Ucraina, despre ameninţarea care vine din Rusia, despre Marea Neagră, despre Marea Mediterană, despre multe alte mări și oceane, pentru că aceasta este situația și, evident, e un subiect care ne preocupă foarte mult. Am discutat despre cooperarea dintre România și Franța; există escale franceze, există nave franceze care vin în România.
Bogdan Dinu: Vizite naționale, cum le numesc ei, pentru implică mult mai multe lucruri decât o simplă escală tehnică unei nave militare, fie ea și din Alianță.
Luca Niculescu: Cunoașteți mult mai bine terminologia decât mine și vă mulțumesc. A fost fregata Auvergne recent, au mai fost și altele, vor mai fi și altele. Există o prezență militară franceză din ce în ce mai consolidată în flancul estic al NATO și în România.
Deci, am discutat despre această cooperare, cooperarea bilaterală, cooperarea în cadrul NATO și, evident, cam aceasta este tema. Sunt unele lucru care pot fi mai greu dezvoltate într-un interviu, dar vă dați seama că am vorbit mult despre situația actuală.
Bogdan Dinu: V-am întrebat pentru că am avut privilegiul, pot să spun, escala noastră precedentă a fost în Creta, la Souda Bay, și atașatul militar al României a reușit să ne faciliteze, prin ambasadă, vizitarea portavionului cu propulsie nucleară ”Charles de Gaulle”.
A fost o vizită memorabilă, pot să spun așa, și ne-a făcut plăcere la toți. Schimbăm puțin registrul, domnule ambasador. Câți români trăiesc în această regiune a Franței? Cred că se numește Languedoc, Languedoc-Rousillon.
Luca Niculescu: Da, sunt aproximativ 50.000 de români care trăiesc în această regiune, sunt bine integrați, fac parte din comunitatea română care e destul de mare în Franța, sunt între 250 și 350 de mii de români care trăiesc aici și pe unii dintre ei m-am bucurat să-i revăd la bordul navei, care nu erau neapărat din Languedoc-Rousillon.
Sunt cei pe care avusesem bucuria să-i văd și acum trei ani la Rouen, un grup de români și francezi care au dansuri populare românești, cu care că văd că, din oră în oră sau destul de des, îi încântă pe cei care vin să viziteze nava.
Și acesta este un motiv de mândrie, pentru că îi vezi îmbrăcați în portul național, în porturi naționale, au ținute din mai multe regiuni ale țării. Și acum, împreună cu amiralul și cu oficialitățile franceze, am avut ocazia să asistăm la un foarte frumos spectacol pe care l-au făcut.
Bogdan Dinu: O tușă de specific naţional pentru vizitatori, care să contribuie la imaginea României și nu doar la un simplu tur de navă, poate mai anost sau mai puțin interesant. Toate navele au, să știți, astfel de mici trupe, fie de cântăreți, fie fanfare, fie momente muzicale, care fac parte din industria festivalului, ca să spun astfel.
În 2019, vă vorbeam de nava-școală ”Mircea”, care ăși propune să facă înconjurul lumii, nu s-a materializat, din păcate. Nu știu când va avea loc. La final, ce doriți dumneavoastră echipajului și forțelor navale române, marinarilor militari români?
Luca Niculescu: Aș începe altfel, aș spune, în primul rând, că situația s-a schimbat, lumea este pe cale să se schimbe față de 2019.
Eram în alte vremuri, nu cunoscuserăm pandemia, nu cunoscuserăm războiul care are loc chiar în vecinătatea noastră, care are loc, o parte din el, chiar în Marea Neagră. Deci, în primul rând, le doresc multă concentrare, putere de muncă, reziliență, le doresc să nu aibă parte de incidente neplăcute, să fie așa cum i-am cunoscut și să reușească să treacă peste această perioadă care este extrem de dificilă. Pentru nava-școală ”Mircea” îi doresc să își poată relua proiectul de a face turul lumii.
După cum spuneam, sunteți un ambasador excelent, excelent, pentru că, sigur, acest cuvânt, ambasador, este folosit de multe ori, câteodată, poate puțin în exces, dar în ceea ce priveștenava-școală ”Mircea” chiar este valabil sută la sută. Ne aflăm aici în Languedoc-Rousillon, ne aflăm în Occitania, o regiune cu care România are multe în comun.
Există un studiu, a fost înființat în 1945, dacă nu mă înșel, un institut de studiu al limbii occitane, iar printre cei care au înființat acest institut se numără un român, Tristan Tzara. Deci, putem coopera foarte bine cu regiunea și avem deja unele cooperări, care iar au fost puțin înghețate în timpul pandemiei și pe care sper să le reluăm. Cine știe, poate peste doi ani veniți din nou, atunci vom avea ocazia să dezvoltăm și mai mult de această cooperare. Dar asta vă doresc, să puteți continua turul lumii, să fiți același extraordinar ambasador, pentru că, încă o dată, atunci când vin 3.000 de oameni pe zi se vadă o navă ca ”Mircea”, pleacă cu o imagine bună despre România.
Bogdan Dinu: Vă mulțumesc, domnule ambasador!
Luca Niculescu: Eu vă mulțumesc foarte mult!
