Nu ne-am mai auzit de mult timp cu un subiect la secțiunea Inedit și vă pot spune că a meritat așteptarea. V-am pregătit un interviu cu adevărat inedit, pe care vă invit să îl savurați pe îndelete pentru că veți afla informații și detalii extrem de interesante și unice.
Personajul principal al acestei rubrici este Paul Mitu (83 de ani), un fost aviator al companiei Tarom, cu peste 16.000 de ore de zbor, despre care lumea nu știe foarte multe lucruri. Asta pentru că regimul comunist a avut grijă să ascundă cazul său de public și mai ales de presa de la acea vreme.
Paul Mitu a avut un destin ca în filme, cu o poveste demnă de Hollywood, pe care a avut plăcerea să ne-o împărtășească la redeședința sa, la care am fost.
În prima parte a interviului ne introduce ușor în firul amintirilor, iar primii pași alături de el îi facem la vârsta de 13 ani și 9 luni când pornește în călătoria vieții sale ca ucenic la o fabrică, unde se angajează la vârsta la care alți copii se joacă pe afară cu mingea sau în epoca modernă pe console in interiorul cald al casei.
Tot aici ne-a povestit despre ce l-a motivat să devină pilot de avion, dar și despre începuturile carierei sale.
Paul Mitu: În anul 1964 datorită lipsei de piloți în cadrul companiei Tarom, a propus compania Tarom către Ministerul Trasporturilor să facă o școală de piloți, care urma să aibă loc la București.
În partea secundă a interviului, fostul aviator își continuă povestea din școala de pilot și ne aduce aminte de incidentul din data de 7 august 1980, din apropierea Mauritaniei, atunci când a salvat 173 de oameni.
Ce a urmat după ce a amerizat un avion Tarom în Oceanul Atlantic, ne va povesti chiar dumnealui.
Paul Mitu: Acel motor care nu s-a oprit a produs vibrații și au speriat rechinii care se aflau acolo…A doua zi când am fost acolo mâncau și din bagaje…
În partea a 3-a a discuției noastre, Paul Mitu își reamintește în detaliu motivul pentru care a fost acuzat de securitate și constrâns să se declare unicul vinovat al accidentului aviatic petrecut în Oceanul Atlantic, dar și urmările de după procesul intentat de statul român și de alte 4 state.
Acesta însă nu s-a lăsat intimidat de fostul regim comunist și a luptat pentru a reveni în activitate, dar despre toate aceste momente ne povestește chiar dânsul.
Paul Mitu: A avut grijă la procese să-mi dea lângă mine un securist, care cu jenă în vorbă, vă spun și în ceea ce vă povestesc, mă înglodea cu pistolul pe la coaste când vorbeam.
În penultima parte a povestirii, Paul Mitu își amintește un moment important din istoria sa în care a zburat alături de președintele statului, la acea vreme, Nicolae Ceaușescu în condiții neprielnice, de vreme rea, până la Moscova și înapoi în țară, într-un zbor pe care nu l-a putut uita.
Despre acest moment, dar și despre regretul că viața sa, prin povestirile avute nu a luat calea cinematografiei aflăm în acest fragment al interviului…
Paul Mitu: Niciodată nu a intrat la nici un alt echipaj, dar la mine a venit în cabină și m-a felicitat. A fost prima și ultima oară când a făcut acest gest.
Nu puteau lipsi nici poveștile de familie, în care îi include cu mare dragoste pe copiii săi, despre care are numai cuvinte de laudă, ca un părinte ce a avut un singur țel în viață, să-și vadă familia liniștită și împlinită.
În final amintește de un moment ce l-a emoționat extrem de tare, atunci când se afla în drum spre o destinație turistică, într-o vacanță de a dumnealui.
Paul Mitu: Am o pensie din care îmi permit să mă mai duc la doctor, să mai fac câte o excursie pentru că pe timpul meu ca aviator am colindat toată lumea dar nu am văzut nimic!
Dacă v-a plăcut acest interviu, vă invit să reveniți cu mare drag și pentru alte materiale realizate de către redacția Jurnal Militar și vă rugăm să le și distribuiți pe rețele sociale pentru a împărtăși poveștile noastre și altor persoane.
Interviul a fost realizat de Gabriel Stan de la redacția Jurnal Militar, Radio România Actualități.
Sursa foto: arhivă personală Paul Mitu
