Cristian Dumitrașcu (realizator): Invitat la „M.A.I. aproape de tine”, domnul Dan Manciulea, colonel în rezervă, armă pompieri, cum era pe vremuri, ultima funcție îndeplinită la ISU Buzău. Domnule Manciulea, bun venit la „Jurnal militar”!
Col. (r) Dan Manciulea: Bună dimineața! Mă bucur să fiu alături de dumneavoastră. Salutări tuturor camarazilor, să le dea Dumnezeu multă sănătate! Mă gândesc la ei.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Retrospectiv vorbind, pentru că, probabil, este sigur primul interviu de când facem această rubrică în colaborare cu Ministerul Afacerilor Interne, retrospectiv vorbind, ați mai face încă o dată, ați mai lua-o de la capăt în aceeași meserie?
Col. (r) Dan Manciulea: Da, tot acolo m-aș duce, pentru că mi-a fost dragă arma. Am făcut inclusiv serviciul militar în termen la pompieri; acolo am căpătat gustul.
Și, de asemenea, tatăl meu a fost șef de formație civilă de pompieri la o întreprindere, aici, la mine, în oraș, Râmnicu Sărat. Continuu oarecum să mă gândesc la pompierii mei, fiindcă mi-au fost foarte dragi.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Aș vrea să revenim la specificul și calitățile pe care trebuie să le aibă un profesionist, un pompier.
Este vorba despre o abordare a riscului un pic diferit de a intra în foc la propriu, ceea ce nu este ușor să-ți asumi. Și este vorba despre acea alarmă permanentă că poate să sune telefonul și, în foarte scurt timp, să te lupți cu ce-i mai rău. Până la urmă, iată câte…
Col. (r) Dan Manciulea: E adevărat, nu știi unde te duci, unde mergem noi fuge toată lumea.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Exact.
Col. (r) Dan Manciulea: Calitățile ar trebui să fie standard și cred că sunt, pentru că la selecție întotdeauna am urmărit să avem personal foarte bine pregătit fizic, dar și cu capacitatea de a discerne și de a acționa în baza unor algoritmi și proceduri.
Deci, trebuie să te ducă și mintea, să te ducă și mușchiul.
Cristian Dumitrașcu (realizator): În ce promoție? Când când ați..?
Col. (r) Dan Manciulea: Promoția 1994, am început în 1990 și am terminat Școala de Ofițeri în 1994.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Vă întreb pentru că și aici este importantă tehnologia, este important echipamentul și nu mă îndoiesc că, așa cum s-a întâmplat și în alte domenii, în arma dumneavoastră, echipamentul care a apărut de-a lungul anilor a fost hotărâtor în salvarea vieților dumneavoastră, dar și în salvarea vieților celor năpăstuiți.
Col. (r) Dan Manciulea: Da, este adevărat, e adevărat că multă vreme am așteptat echipament. În perioada anilor ’90 mereu ni se spunea: o să vină și anul vostru, o să fie și vremea voastră.
Dar iată că de prin anii 2000, și am apucat, că eram încă în activitate, am apucat să văd echipament de mare performanță, care ne sprijinea cu adevărat și care, practic, ne ajuta în a ne apropia și mai mult de dezastre și în a ne extrage în timp util, fără să ne vătămăm. Din păcate, nu a fost mereu așa. Am trăit, după cum știți bine, la Buzău, niște…
Cristian Dumitrașcu (realizator): Urma să vă întreb despre Buzău…
Col. (r) Dan Manciulea: Da, niște evenimente care ne-au răpit în primul rând niște camarazi, pe care îi cunoșteam pe toți personal. Și alături de care…
Cristian Dumitrașcu (realizator): Este vorba despre dezastrul de la Mihăilești.
Col. (r) Dan Manciulea: De la Mihăilești, da. Da, 2004.
Cristian Dumitrașcu (realizator): 2004.
Col. (r) Dan Manciulea: 2004. Întâmplător, atunci eram ofițer cu pregătirea pentru luptă și îi cunoșteam; de-abia plecasem de la Detașamentul de Pompieri Râmnicu Sărat.
Apucasem să îi cunosc inclusiv pe militarii în termen care au pierit în acel accident, le fusesem comandant în școala de gradați și îi știam pe fiecare.
Le știam absolut tot sufletul și toată viața, pentru că eu am întotdeauna am cultivat o echipă de oameni și prieteni, în afară de haina militară și de rigorile vieții militare. Am plâns pentru ei și m-am necăjit foarte mult că li s-a întâmplat acel tragic accident.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Aș vrea să le reamintim ascultătorilor, este vorba despre explozia unui camion încărcat cu…
Col. (r) Dan Manciulea: Azotat de amoniu.
Cristian Dumitrașcu (realizator): … azotat de amoniu. Și, pentru că tot vorbeam despre tehnologie și despre echipament, nu ar fi fost probabil niciun echipament care să îi poată salva din acea tragedie.
Col. (r) Dan Manciulea: Ar fi fost, dacă exista, și ulterior s-au achiziționat, un detector de temperatură de la distanță, lucru pe care ISU Buzău, și nu numai ISU Buzău, acum le are, dacă existau roboței de stingere din apropiere, fără ca personalul să se apropie, la acest moment nu există decât în câteva locuri, în Inspectoratul General pentru Situații de Urgență; și, de asemenea, probabil că mai multă comunicare și mai multe instituții implicate în evenimentele care au potențial de dezastru. Și asta cred că ar fi reușit să salveze vieți.
La acel moment, 2004, aveam, 90% din parcul auto erau mașini Roman, care aveau cel puțin două, trei sute de mii de km la activ, foarte uzate, foarte încete, că mereu am spus: dacă evenimentul s-ar fi petrecut puțin înainte, dacă mergeau mai încet mașinile sau dacă mergeau mult mai repede…
Cristian Dumitrașcu (realizator): Ar fi apucat să explodeze înainte.
Col. (r) Dan Manciulea: … ar fi apucat să explodeze înainte sau ar fi putut colegii mei atunci să stingă incendiul.
Practic, din descrierea evenimentului, care a fost în urma unei cercetări amănunțite, a relevat faptul că explozia a avut loc la câteva zeci de secunde după ce prima mașină de pompieri a sosit la fața locului. Explozia i-a surprins exact în timp ce își realizau dispozitivul de intervenție.
Realizator: Îi mulțumesc lui Dan Manciulea, fost prim-adjunct al inspectorului-șef de la ISU Buzău.
