Cristian Dumitrașcu (realizator): Acum aproximativ o lună de zile am difuzat o parte dintr-un interviu cu Dan Manciulea, fost șef la ISU Buzău. Astăzi vă oferim a doua parte a acestui interviu.
Este un profesionist care a avut, iată, o intervenție atunci când a fost dezastrul de la Mihăilești. Dar nu doar despre asta este vorba în interviu. Vă propun să ascultăm și revenim.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Întorcându-ne la experiența dumneavoastră personală, întreb, nu știu dacă din postura de comandant de pluton, de companie, dacă ați trăit astfel de salvări spectaculoase, precum vedem în filme?
Dan Manciulea: Da, am trăit.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Intrat în foc, în casă, cu pericolul de a pica construcția și așa mai departe.
Dan Manciulea: De nenumărate ori. Sunt sute de exemple. Am trăit de aproape, chiar din mediul cel mai apropiat, multe asemenea evenimente. Sunt sute de case care au fost stinse și din care au fost salvate persoane.
Sunt zeci de evenimente în obiective industriale care aveau potențial de a distruge un cartier sau câteva case în preajmă și care au fost rezolvate înainte să se petreacă de colegii mei. M-am bucurat de faptul că întotdeauna intervențiile la care am participat și pe care le-am condus au fost încununate de succes.
Întâmplător, să fac o paranteză, atunci când s-a petrecut evenimentul din 2004 eram în concediu de odihnă.
Fusesem cu puțin înainte, ținusem locul la comanda detașamentului de Pompieri Buzău cu vreo trei săptămâni înainte și făcusem și câteva servicii de șef gardă intervenție, pentru că așa spunea regulamentul, ca măcar o dată sau de două ori pe lună comandanții să execute serviciul acesta de comandă al Gărzii de Intervenție.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Deci ar fi putut să fiți acolo?
Dan Manciulea: Aș fi putut, este adevărat. Și au fost de asemenea cel puțin cinci evenimente la care mi-au explodat rezervoare de benzină sau de gaz în preajma și de acolo am reușit să scap inclusiv în anul 2004 în data de 15 auugust am desfășurat o intervenție în sprijinul ISU Vrancea, la Gugești, unde, după ce au ars mai multe ore două vagoane de benzină s-au încins și au explodat în preajma noastră.
Unul singur atunci când eram noi, unul puțin înainte să sosim noi și eram la 20 de metri de el. A fost o experiență care m-a schimbat pentru că eram cu toții sub impresia accidentului de la Mihăilești și când am văzut că rezervorul de benzină pe care îl stingeam a început să-și modifice forma și să emită zgomote metalice, ne-am dat seama că o să explodeze.
Am reușit să le dau ordin militarilor în termen care erau servanți, să se adăpostească într-o hală industrială din fosta fabrică de pal de la Gugești și eu n-am reușit să mă adăpostesc în timp util. Am primit o ploaie de benzină după explozie, când a căzut norul înapoi, m-am udat cu benzină, dar n-am luat foc.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Erați echipat?
Dan Manciulea: Eram echipat, bineînțeles, mi-a sărit casca din fugă, am sărit, deși era prinsă sub bărbie, mi-a sărit casca și am simțit căldura benzinei celei care a căzut din aer.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Și în care ați avut noroc că nu ardea.
Dan Manciulea: Nu ardea și am avut o mare satisfacție că imediat după ce a explodat am reluat acțiunea de intervenție și am reușit împreună cu colegii de la Vrancea să stingem rezervorul care ardea într-o mare veselie, ca să spun așa.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Către finalul interviului și vă rog să mai acceptați și altă invitație, pentru că e foarte interesant ce ne spuneți, să ne explicați un pic ce-i cu echipamentul ăsta cu care intrați în foc în casă, până la ce temperatură este capabil să vă protejeze?
Dan Manciulea: În general, nu se practică o intervenție din aceasta directă asupra incendiului, numai dacă există pericol deosebit pentru oameni și pentru alte activități, care să determine în același timp amplificarea dezastrului.
Noi nu mai practicăm metodele care se practicau odată pe vremea dinainte de 1989 când era un comandament important faptul că intreprinderile socialiste trebuiau să fie salvate cu orice preț.
Am fost și pe vremea aia militar în termen și știu că am am avut intervenții foarte periculoase și practic ne cam băgăm, cum se spune. Acum, totul se bazează pe analiza-intervenției, pe analiza mediului, a locului în care se află dezastrul și calculăm, pe baza unor scheme dinainte pregătite, calculăm care ar putea fi riscul introducerii unor militari în zona de intervenție.
Dacă pericolul este atât de mare încât să pună viața personalului de intervenție în pericol, în momentul acela se renunță la intervenția propriu-zisă. Există inclusiv retragerea. Până în anii 90 chiar, 90 și ceva nu exista noțiunea de retragere la noi.
Deci nu sacrificăm personal pentru salvarea unor vieți, dacă este pericol iminent de, eu știu, de explozie sau de extindere a unei flăcări sau alte tipuri de intervenții, că noi practic suntem gestionarii a vreo 12 sau 13 tipuri de intervenții, în afară de incendiu, da, e descarcerarea, sunt alunecările de teren, sunt tot felul de dezastre cu inundații, da, tot felul de dezastre la care acum intervenim.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Interesant și insist să vă întreb la sfârșit, echipamentul la câte grade și cât timp poate rezista? Practic e un doc care poate…
Dan Manciulea: Practic, e un doc care poate rezista probabil la vreo câteva sute de grade, dar omul nu rezistă la gradele astea.
Mai sunt costumele anticalorice, acelea care au acoperire de aluminiu și care pot rezista la temperaturi de aproape de 1000 de grade. Eu nu mai sunt demult în sistem, dar așa știu, că ar rezista.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Invitat la „Mai aproape de tine” a fost, iată, mai aproape de noi astăzi domnul Dan Manciulea, colonel în rezervă, pompier adevărat, cu ștate vechi. Domnule Manciulea, vă mulțumesc și vă mai așteptăm la Radio.
