M.A.I. aproape de tine
Publicat de Gabriel Stan, 9 ianuarie 2023, 14:44
Primul interviu de la rubrica ”Mai aproape de tine” din anul 2023 este realizat de Anca Făgăraș și Paul Beică de la Jurnal militar Târgu Mureș, cu subofițerul Horațiu Balea, de la ISU Mureș, o adevărată poveste de succes a unui om potrivit la locul potrivit.
Horațiu Balea: Sunt plutonier Balea Horatiu, subofițer operativ principal și scafandru autonom la Detașamentul de Pompieri ISU Horea Mureș.
Când eram copil, eram o persoană foarte zbuciumată, foarte zvăpăiat, de necontrolat, foarte energic; toate sporturile posibile le-am încercat și încă le încerc. Devotamentul pompierilor de la World Trade Center, sacrificiul suprem, aș putea spune, pe care l-au dat acei oameni adevărați, m-au făcut să îmi doresc să ajung şi eu pompier.
Ca să pot participa la concursul pentru pompieri, a trebuit să mă îngraș undeva la 7 kilograme. Chiar și la medicale când m-am dus să mă cântărească, cred că aveam 5 litri de apă băuţi.
Tocmai pentru a putea intra, atât de tare mi-am dorit să ajung pompier. Perioada cea mai lungă a carierei am făcut-o pe o autospecială de descarcerare, iar acum un an, un an și ceva mi s-a propus meseria de scafandru.
Sunt genul de om căruia îi place să descopere lucruri noi şi atunci spun da provocărilor. Am descoperit că nu doar mergi, faci un curs anume și ajungi scafandru. Am fost undeva la 130-140 de persoane pentru 25 de locuri.
Probele sportive au fost, din punctul meu de vedere, crâncene. Am făcut undeva la 15 teste, de la barocameră, la tot ce înseamnă corpul uman, ne-au verificat din cap până în picioare, ca să nu avem nicio problemă medicală și plus psihologic.
Au picat extrem de mulți băieți, din păcate. În 90% din cazuri fac pregătire fizică, îmi place foarte mult să mă duc pe munte, îmi place alpinismul foarte mult, alergatul pe munte mai nou l-am descoperit.
Şi acasă, soția îmi spune că de multe ori să ne odihnim la amiază și zice „Bă, ești ca piperul, dar odihnește-te, pune-te o secundă jos”. Dar n-are cu cine. Posibilă misiune în Grecia, zilele următoare.
Doritor, am sunat-o pe soție, care era la lucru, „în secunda 2 te-ai urcat în mașină, te-ai dus acasă, îmi pui bagajele că plec în Grecia”. Mamă, plânsete, a căzut cerul, lumea, s-a schimbat totul.
S-a speriat foarte tare,, pentru că a văzut ce se întâmplă acolo și da, e trist ce se întâmplă, din păcate. Focul sau apa? E grea întrebarea. La foc da, este greu, este fum, este mizerie, agitație. La apă se schimbă situația.
Ești singur, practic, zici că eşti izolat de orice. Este o solicitare atât fizică, cât și psihică. Iar dacă ar fi să aleg, nu știu, pentru siguranța mea, cred că focul ar fi, aș putea să zic că m-aș simți mai liniștit.
Au fost misiuni peste care nu am trecut chiar ușor, dar timpul le rezolvă pe toate, adică ne învățăm, din păcate, și cu greutățile astea și cu necazurile, să trecem peste ele, pentru că altfel nu poți să te duci înainte.