Invitat la Subiectul Săptămânii a fost lectorul universitar dr. Marin Gherman de la Universitatea Ștefan cel Mare din Suceava, cetățean ucrainean, etnic român, refugiat în țara noastră împreună cu familia.
Ne-a vorbit în interviul telefonic realizat de Constantin Herțanu de la „Jurnal Militar Cluj” despre război, dezinformare, prejudecăți, dar şi despre fake news, război informațional și chiar propagandă de război.
Toate acestea, în condițiile în care Ministerul Apărării Naționale a semnalat la începutul săptămânii acesteia asupra unui nou fake news prezent pe canalele media și de socializare, în care sunt prezentate informații false cu privire la presupuse deplasări de tehnică militară românească spre granița cu Republica Moldova.
Constantin Herțanu (realizator rubrică): Bună dimineața, domnule Gherman!
Marin Gherman: Bună dimineața!
Constantin Herțanu (realizator rubrică): Continuă războiul informațional. Rusia spune că face planuri nucleare pentru a se apăra de un atac al Statelor Unite ale Americii. Cum am putea comenta acest lucru?
Marin Gherman: Este o narațiune tipică pentru Rusia, dar tot mai accentuată în ultimele luni, în contextul propagandei de război pe care Rusia o construiește cu dibăcie, în ghilimele vorbind, în această perioadă de timp.
După un an de război, mai bine zis, după nouă ani de război, din 2014, și un an de invazie la scară largă împotriva Ucrainei, mitul despre operațiunea militară specială de succes devine tot mai puțin credibil, iar Putin trebuie să-i ofere opiniei publice interne, adică rușilor, o nouă justificare de ce sunt mobilizaţi bărbații şi de ce Rusia este tot mai izolată de lume, spunându-le că, iată, Rusia este atacată de către Occident. Este și o noţiune „Occidentul colectiv”.
Constantin Herțanu (realizator rubrică): Exact. Da, „Occidentul colectiv”, da, așa este.
Marin Gherman: „Rusia e o societate asediată de NATO, iar războiul din Ucraina este o necesitate. Noi suntem nevoiți să o facem. De altfel, NATO vine peste noi și vai de capul nostru și de marea Rusie, la care ținem foarte mult”.
Este o nouă justificare inventat în această propagandă de război. Așa pe scurt despre această narațiune, o invenție.
De altfel, NATO este o organizație defensivă, iar Statele Unite ale Americii nu își propun să distrugă Rusia. Iar sprijinul ce îi este oferit Ucrainei are loc ca o reacție la agresiunea împotriva Ucrainei și nu invers.
Constantin Herțanu (realizator rubrică): Atacurile cu rachete ale Rusiei asupra populației civile, în special din Ucraina, sunt în continuare o mare problemă.
Marin Gherman: Sunt o mare problemă începând cu octombrie 2022, când Rusia a început acest, numit de ucraineni, terorism energetic, de a face presiuni asupra populației ucrainene.
Să-i priveze fără resurse, astfel încât în ideologia, acest plan al Rusiei, oamenii să iasă la proteste și să îi ceară președintelui Zelenski negocieri de pace cu orice preț cu Rusia, lucru care nu s-a întâmplat.
Mai mult decât atât, din discuțiile ce le am, practic, zilnic cu colegii mei din Cernăuți, din Ucraina, de peste tot, sistemul energetic este tot mai stabil.
Ucraina, recunoaștem acum, în această zi de primăvară, se descurcă de minune cu depășirea acestor obstacole create de atacurile masive cu rachete asupra infrastructurii energetice ucrainene.
Constantin Herțanu (realizator rubrică): Exact. Asta a declarat și președintele Zelenski, chiar în prima zi de primăvară, așa cum spuneați și dumneavoastră.
Marin Gherman: Da, și pot confirma. Este o declarație corectă, corespunde cu adevărul, confirmă toți cei cu care discut din Ucraina, că sistemul electric ucrainean reușește să reziste în fața acestor atacuri.
Deci, nici acest plan al Rusiei nu și-a atins scopurile, determinând, de fapt, consolidarea încrederii ucrainenilor în faptul că statul va reuși să reziste. Este un alt element simbolic al acestei confruntări hibride.
Constantin Herțanu (realizator rubrică): Vorbim despre rezistență. Ucrainenii rezistă la Bahmut. Și se pare că mai intervine aici o problemă: dezghețul de primăvară – creează probleme pentru atacurile cu blindate.
Marin Gherman: Desigur, dezghețul de primăvară este o problemă pentru Rusia, în primul rând, sau pentru orice altă parte, în orice conflict care încearcă să realizeze o ofensivă.
Constantin Herțanu (realizator rubrică): Și în special cu blindate sau cu tancuri, care, știm, sunt foarte grele și au o problemă cu terenul pe care se deplasează.
Marin Gherman: Da, da, corect. În special în est. Acest argument este mai… mai puțin contează, dar mai ales este un argument important pentru zona nordică, când vorbim mai ales despre escaladarea care poate să aibă loc prin implicare Belarusul în război.
S-a discutat în această iarnă despre acest subiect foarte mult. Zona este mlăștinoasă între Belarus și Ucraina și a fost timpul să fie implicat acest actor în război, până acum. Concomitent cu dezghețul, mlaștinile vor fi acolo pe toată perioada primăverii și o perioadă de vară, și deja timpul nu este în favoarea Rusiei, cât și iarna aceasta, care, acum, în ultimele zile, în ultima lună a fost mai puțin mai dură, dar până acum a fost și iarna de partea Kievului care se apără.
Nu a fost o iarnă geroasă și au reușit ucrainenii să se descurce și să iasă din această iarnă, numită de Zelenski „cea mai grea iarnă din istoria Ucrainei”.
Constantin Herțanu (realizator rubrică): Ce ne puteți spune despre fenomenul fake news, cum este el gestionat dincolo de graniță?
Marin Gherman: Desigur, România este mult mai protejată de narațiuni false, în special cele produse de cei de la Moscova sau de la „fabrica de troli” din Petersburg, sau de alte instituții finanțate de Kremlin.
Ucraina, Moldova, unde există cunoscători de limba rusă mulți, sunt mult mai vulnerabile ca state în fața acestor provocări.
În Ucraina, de exemplu, o mare perioadă de timp, oamenii citeau în limba rusă, accesau site-urile în limba rusă, priveau posturi de televiziune în limba rusă ș.a.m.d. Ceea ce nu putem vorbi despre România.
Constantin Herțanu (realizator rubrică): Exact.
Marin Gherman: Din fericire, România pare mult mai protejată și din alte considerente. Aici, narațiunile pro-ruse nu au fost niciodată la modă.
Există răni adânci în mentalul colectiv al societății românești în legătură cu relația aceasta cu Rusia, cu Uniunea Sovietică, cu Stalin și tot ceea ce am avut în istorie, pagini triste ale istoriei noastre. Și de aceea, fenomenul de fake news pare mai puțin, să știți, părerea mea, important în contextul războiului.
De ce? Pentru că tot mai mulți se mizează în Rusia și în Ucraina, pe conceptul de propagandă de război. Totuși, propaganda și fake news-ul sunt două lucruri diferite în contextul războiului.
Eu analizez propagandă de război de la începutul războiului acesta din Ucraina și narațiunile false sunt tot mai prost fabricate. Sunt mai ușor de demontat, de demonstrat că nu este adevărat. Și Ucraina, ce e drept, aplică astfel de metode, de a demonstra că Rusia, gata, se destramă.
Rusia este la pământ, economia este la pământ. Toate aceste narațiuni produse și de Kiev au ca scop să încurajeze rezistența și să prezinte Rusia ca un stat care, gata, se destramă și astfel este încurajat acest eroism al ucrainenilor în confruntarea cu Rusia.
Cert este că narațiunile Kievului, într-un fel, sunt justificate, pentru că Ucraina se apără. Ceea ce nu putem spune despre Rusia, care duce un război împotriva Occidentului de mai mulți ani, începând cu războiul din Georgia, cred, din 2008.
Constantin Herțanu (realizator rubrică): Domnule Gherman, într-un interviu recent al dumneavoastră vorbeați despre conaționali ai dumneavoastră din statul vecin, din Ucraina, care ar fi victime ale propagandei sovietice post-moderne. Ucrainienii credeau că România este o țară periculoasă, dușmănoasă pentru ei.
Marin Gherman: Ucrainenii au fost victima mai multor valuri de propagandă. În primul rând, vorbim de cea sovietică, în cel de-al doilea rând, vorbim de cea a Federației Ruse actuale și în cel de-al treilea rând, chiar și de cea ucraineană.
Să nu uităm că o mare perioadă de timp, Ucraina cu România nu erau cei mai buni prieteni și acest lucru nu este o descoperire pentru nimeni. Mai ales până în 2014, 2013, când președinte era Viktor Ianukovici, politica externă ucraineană era strâns legată de cea rusească și nu numai și au fost fel de fel de dosare negative în relațiile bilaterale, unul dintre care este acum reamintit, Canalul Bâstroe, de exemplu, sau procesul de la Haga privind Insula Șerpilor. Toate aceste lucruri au fost amplificate în spațiul mediatic ucrainean, creând din nou o imagine negativă României. Și a venit războiul.
Multe stereotipuri negative, suprapuse peste clișee și dezinformare și acești cetățeni au nimerit în România, crezând că aici este o societate dușmănoasă față de ei. Unii dintre ei au venit cu impresia că statul este subdezvoltat.
Mulți știau de România, undeva imaginea lor era prin perioada regimului Nicolae Ceaușescu în România și au descoperit o altă țară. Pentru mulți dintre ei este o altă țară, România, cunoscută acum cu ceea ce știau ei despre România până atunci.
Un proces de cunoaștere foarte interesant în urma acestui război și putem vedea aici și niște elemente pozitive, dacă putem să acceptăm o asemenea formulare. În urma acestui război, cunoașterea, urgentarea procesului de europenizare a mentalității în urma contactului nu numai cu România și cu alte state, Suedia și alte state, mulți care n-au ieșit din orașul lor, mai ales cei din est, din sud, din nordul Ucrainei, rusofoni și nu numai rusofoni, au văzut cum trăiesc oamenii și în altă parte decât în statul lor, ieșind cumva din ermetizarea această informațională produsă în Ucraina.
Constantin Herțanu (realizator rubrică): Dumneavoastră ați simțit solidaritatea românilor? Există, putem vorbi despre așa ceva?
Marin Gherman: Există o solidaritate foarte puternică și nici nu mai discutăm aici, am văzut atâtea cazuri promovate de presa din România, de solidaritate și de atitudine creștină admirabilă.
De altfel, în primele zile ale războiului și nu numai și în momentul de față această solidaritate se manifestă în pofida unor mici, mari, disensiuni, de altă natură, politică, în special, vorbim.
Constantin Herțanu (realizator rubrică): Domnule doctor Marin Gherman, sunteți lector la Universitatea Ștefan cel Mare din Suceava, secția Relații internaționale, sunteți cu familia în România și aș vrea să vă întreb, cum ați reușit să vă integrați?
Marin Gherman: Desigur, tot timpul m-am simțit aproape de societatea românească și România, cea văzută de Nicolae Iorga, ca un stat înconjurat de români. De aceea integrarea mea nu a fost o integrare care s-a produs timp de un an, ci o integrare firească de naștere, sunt român și patria mea este limba română.
Totuși, după ce a fost invadată Ucraina, m-am angajat la ziarul „Libertatea” și un an de zile am lucrat în această publicație. Acum m-am angajat la Universitatea Ștefan cel Mare din Suceava și îmi continui activitatea științifică și didactică care o aveam și la Cernăuți.
Pot să vă zic un singur lucru, spiritul acesta de solidaritate românesc și spiritul acesta de colaborare bucovinean pe care îl simt aici în Suceava, e unul care trebuie cercetat și promovat. Avem în România mici Elveţii, dar despre ele nu se vorbește, ci facem comparație cu centrele europene, Elveția, Viena ș.a.m.d.
Desigur, continui să sprijin comunitatea românească din Cernăuţi, prin proiectele care le desfășoară asociațiile pe care le coordonam acolo. Am și mici echipe de jurnaliști care se ocupă de promovarea cuvântului românesc la Cernăuți, în nordul Bucovinei.
Nu le-am părăsit. Voi încerca treptat să le transmit celor care vor să le continue și să le facă mult mai bine ca mine. De aceea, aici, în Bucovina, am o șansă, eu zic, de viață, să compar cele două părți ale Bucovinei, nordul și sudul, aflate în două state diferite.
Dar într-un stat este pace, iar în celălalt, din păcate, este război și neliniște.
Constantin Herțanu (realizator rubrică): Domnule Gherman, o ultimă întrebare despre libertate. Cine trebuie să apere libertatea astăzi?
Marin Gherman: Fiecare dintre noi trebuie să apere libertatea pe care o are, pentru că, deseori, având prea multă libertate, începem să nu o mai prețuim, iar libertatea nu este prețuită de cei care cred că libertatea este dăruită o dată și pentru totdeauna.
Nu este oferită o dată și pentru totdeauna. Ea trebuie să fie într-o veșnică schimbare de metode pentru a o apăra de dictatori, de cei care vor să distrugă lumea liberă, de cei care vor să blocheze presa liberă, de cei care vor să închidă modelele de educație corectă.
Constantin Herțanu (realizator rubrică): Vă mulțumim foarte mult! Vă reamintesc, doamnelor și domnilor, că a fost alături de noi, la „Jurnal militar” domnul doctor Marin German, lector universitar la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, secția Relații internaționale. Mulțumim mult! Vă mai așteptăm.
Marin Gherman: Şi eu vă mulțumesc. Numai bine.
