Săptămâna aceasta se va desfășura una dintre cele mai importante reuniunii NATO, după încheierea Războiului Rece.
La Vilnius, Alianța intenționează să invite Kievul într-un consiliu de apărare NATO-Ucraina, unde se va analiza cererea Suediei de aderare la Alianța Nord-Atlantică.
În emisiunea „Euroatlantica” de joi 6 iulie, Radu Dobrițoiu a dezbătut acest subiect cu profesorul universitar Dan Dungaciu, directorul Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale al Academiei Române, și cu Ion Petrescu, colonel în rezervă și fost șef al Trustului de Presă al Armatei.
Radu Dobriţoiu (realizator): Domnule profesor Dan Dungaciu, îl citez pe amiralul Bauer: „Trebuie să mergem și să ne facem munca pentru a ajunge la un număr mai mare de forțe, cu un nivel de pregătire mai ridicat.
Este vorba de un efort important, care va consuma bani și resurse, va implica inclusiv industriile de apărare din țările NATO, trecând de la proiect, de la planșă, de la schițe, la aplicarea reală, ținând cont că unele state aliate sunt mai departe geografic de Rusia, altele au și interese economice sau politice diferite”.
Cum anticipați, domnule profesor Dungaciu, că vor reacționa statele NATO din această perspectivă?
Dan Dungaciu: Din această perspectivă, evident că NATO își va regândi, recalibra poziția și poziționarea, într-un summit care cu adevărat va fi unul istoric.
Din păcate, ultimele reuniuni ale Alianței au fost toate într-un fel sau altul tensionate, pentru că în ultima vreme, cel puțin pe flancul estic, s-au acumulat suficient de multe tensiuni care, nu o dată, au devenit aproape amenințări, chiar și la adresa NATO, nu doar la adresa vecinătății NATO.
Deci, din punctul acesta de vedere, există un grad de conștientizare a faptului că Alianța este cel mai puternic garant de securitate pentru toată lumea.
Din această perspectivă, cred că nu există foarte multe semne de întrebare. Și dimensiunea tehnică, dacă vreți, a Alianței, sper să funcționeze și mai bine de aici înainte, sprijinită și de decizia politică.
Alianța Atlanticului de Nord a avut însă mai degrabă probleme la palierul politic, pentru că acolo, până la urmă, se ia decizia finală şi acolo se desenează arhitectura de securitate în integralitatea ei.
Prin urmare, planuri operaționale pe care NATO le va face, le va redesena, instituțiile pe care le va crea, vor ține seama, sigur, și de decizia politică. Una vizează, cum foarte bine ati spus, Suedia, va fi sau nu parte a NATO, deci, va fi sau nu parte a planurilor operaționale. Alta va fi relația pe care NATO o va avea cu Ucraina.
Deci, dacă la nivel tehnic, NATO ne transmite în continuare un semnal sincronizat cu mesajul președintelui american Biden, „nu vom admite ca spațiul NATO să fi amenințat”, dimensiunea politică este în suspensie.
Urmează să vedem și acolo cum se vor închide lucrurile sau dacă se vor închide la fel de rotund precum pe dimensiunea tehnică.
Radu Dobriţoiu (realizator): Domnule colonel Ion Petrescu, NATO revine la misiunea sa de bază: apărarea teritoriului aliat, după decenii de pace pe continent.
După misiunile de menținere sau de impunere a păcii, Alianța se întoarce la importanța Articolului 5 din Tratatul de la Washington, articol care apără și România. Sunt acestea măsuri bine venite pentru o alianță care vor fi accentuate la Vilnius?
Dan Dungaciu: Deja au apărut date privind cele trei regiuni care vor fi apărate de către NATO în cadrul comunității transatlantice. Prima acoperă Atlanticul și nordul Europei.
De defensiva acestei zone se ocupă Comandamentul Forțelor Comune ale NATO din Norfolk, peste ocean, în SUA. E vorba, apoi, de o a 2-a regiune care este apărată de aliați și acoperă Europa Centrală, de la Țările Baltice la Alpi, și aici revine responsabilitatea acestei defensive Comandamentul Întrumit al NATO de la Brunssum din Țările de Jos.
Şi o a 3-a regiune apărată de aliați acoperă Marea Mediterană până la Marea Neagră, sub responsabilitatea Comandamentul Întrunit al NATO din Napoli, Italia.
Şi dacă privim pe harta acestei zone observăm că este menționată și locația în care se află Comandamentul Multinațional de Sud-Est, în oglindă față de Comandamentul Multinațional de Nord-Est, care este în Polonia.
Da, summit-ul de la Vilinus va sigila, în noul sistem de apărare a spațiului transatlantic de către porțile desemnate, mai precis 300.000 de militari, cu o instruire aparte, cu capacitate de dislocare în 30 de zile.
Aș mai adăuga faptul că președintele Joe Biden s-a întâlnit cu prim-ministrul suedez și a spus foarte clar că susține integral, fără nicio reținere, prezența în NATO a Suediei, după care se va deplasa în Regatul Unit, de acolo la summit-ul NATO, şi ultima ţară vizitată din Europa va fi Finlanda. Pentru că știți foarte bine că această țară a reușit să devină parte a comunității transatlantice.
Radu Dobriţoiu (realizator): Domnule profesor Dungaciu, există totuși divergențe, mă refer, de exemplu, la bugetele pentru apărare, la extinderea alianței, avem aici pozițiile Ungariei și Turciei, reprezintă Vilnius un prilej pentru rezolvarea acestor divergențe?
Dan Dungaciu: Deciziile se iau înainte ca aceste summit-uri să se petreacă, summit-urile le validează. Din punctul acesta de vedere, ca să încep cu ideea de extindere, e o problemă mai complicată decât Turcia sau Ungaria. Ungaria a declarat recent că dacă Turcia e de acord cu integrarea Suediei, va fi și ea.
Deci, mingea este în terenul Turciei, teoretic. Dar am sentimentul că este și în terenul Suediei, Suedia, dacă dorea, putea să evite aceste incidente majore pe care le are cu Turcia.
Din acest punct de vedere, neadmiterea Suediei în NATO evident că nu va suna deloc bine. Din punctul acesta de vedere, sper ca pe ultima sută de metri să se întâmplă vreun miracol, dar șansele sunt foarte mici.
