În București, pe „Dealul Arsenalului”, mare construcție hărăzită să atingă Cerul. Este Catedrala Mântuirii Neamului cu semnificație istorică dincolo de timp și generații – biserica ridicată în semn de recunoștință pentru eliberarea, ca gest de mântuire a neamului românesc, de sub stăpânirea străină şi dobândirea independenței statale.
Mare parte din ceea ce aflați în această ediție a emisiunii a fost preluată din site-ul special dedicat Catedralei Naționale.
Numele de Catedrala Mântuirii Neamului a fost sugerat după ce românii au trecut prin experiența Războiului pentru independență (1877), iar apoi, după experiența Primului Război Mondial și după Unirea cea mare din 1918, acest nume fiind, de fapt, o manifestare de recunoștință sau de mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru izbăvirea neamului românesc de asuprire și înstrăinare. Mântuirea în expresia Catedrala Mântuirii Neamului nu se referă la mântuirea ontologică a omului în Hristos, pentru că această mântuire nu depinde de locul unde este amplasată o biserică ortodoxă, este explicația redată în cuvântul Părintelui Patriarh Daniel.
Catedrala Mântuirii Neamului numită și Catedrala Națională a României este o promisiune adusă românilor de către Biserica Ortodoxă și de Stat, de mai bine de 140 de ani, fiind un simbol al identității naționale.
Părintele Patriarh Daniel a spus adesea despre Catedrala Naţională că are „valoare de simbol”, fiind dedicată „comemorării eroilor poporului român din toate timpurile”: „Este simbol al recunoștinței pentru mântuirea sau izbăvirea românilor de mari și multe primejdii și necazuri”.
La sfințire, în piciorul Sfintei Mese a fost introdusă o listă cu peste 350.000 de nume ale eroilor români cunoscuți, ceea ce face din Catedrala Națională cel mai mare monument al eroilor din România.
Odată cu lista eroilor, în Sf. Masă din altar au fost introduse și fragmente din moaștele Sfinților Martiri Brâncoveni și ale Mucenicilor de la Niculițel – cei din urmă printre cei mai vechi martiri cunoscuți pe pământ românesc.
Șantierul Catedralei Naționale este cel mai important proiect cultural în lucru. Este un univers aparte, în activitate coordonată minuțios pentru săvârșirea celor rânduite de Biserica Ortodoxă Română.
Aici ne întâlnim cu pictorul Daniel Codrescu coordonatorul lucrărilor de mozaic și al echipei de specialiști implicați în acest proiect, pe care ne-am gândit să-i susținem mai ales cu rugăciuni, gânduri și cuvinte bune, în campania „Împreună Pictăm Catedrala Națională”.
Catedrala Națională este legătura românilor cu trecutul și, prin aceasta, afirmarea identității lor. Totodată, ea este și o privire spre viitor, un testament pentru generațiile viitoare.
Tot de pe site-ul Catedralei Naționale aflăm că mozaicurile catedralei vor ilustra, conform planului iconografic, scene preluate din Vechiul și Noul Testament, figuri alegorice, evenimente din viața Mântuitorului, ale Sfintei Fecioare Maria, ale Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României și ale altor sfinți care, prin intermediul reprezentării lor, vor reda fundamentul istoric al bisericii ortodoxe.
Pictura bisericească în mozaic este cea mai expresivă și mai valoroasă formă sub care se putea executa înveșmântarea interioară a Catedralei Naționale. Dincolo de rezistența în timp, care exclude orice pericol de a-și pierde proprietățile estetice de-a lungul veacurilor, mozaicul rezistă la condiții de umezeală și temperaturi ridicate, are posibilitatea de a fi curățat foarte ușor, costurile de întreținere fiind foarte scăzute.
Realizarea unui metru pătrat de mozaic presupune îmbinarea a aproximativ 10.000 pietricele, aplicate cu un adeziv special pe baza de ciment.
Datorită strălucirilor și a materialității sale specifice, mozaicul deține o calitate aparte care permite imaginii imprimarea unui caracter extrem de dinamic, care modifică percepția senzorială a privitorului în funcție de momentul zilei sau de modul în care circulă lumina.
Cât despre chipul tainic și existența vieții din chipul iconografic s-au consemnat mii de mărturii, care continuă și azi să existe prin lucrarea Harului dumnezeiesc, fapt care ne îndeamnă, în credința ortodoxă, să afirmăm că icoana este mai mult decât o reprezentare iconografică și stilistică adaptată, ci este un izvor ființial trainic.
Întâlnirea ochi în ochi cu Dumnezeu necesită înfățișarea stării de desăvârșire a chipului dumnezeiesc relevat creștinului, aflat în căutarea desăvârșirii. Această întâlnire poate avea loc numai prin icoană, care poartă în sine o reprezentare a chipului neschimbător și statornic a lui Dumnezeu și a sfinților întru care este slăvit. Abia acesta este punctul în care icoana își atinge rolul de fereastră spre cer, prin intermediul căruia Lumina cea adevărată pătrunde, în mod consimțit, în sufletul nostru.
Realizator emisiune: Camelia Teodosiu
Foto: Daniel Codrescu
