Virgil Pavel: El a trăit în viață mai mult prin tranșee. Momente foarte, foarte grele la care a participat și în momentul de față are o stare fizică foarte bună, dar și o stare mentală foarte bună. Nu i s-au șters din minte multe din episoadele pe care mi le-a povestit dumnealui. Cartea mea a fost scrisă pe viu, este o istorie vie. Este o carte cu totul atipică, în sensul că în plimbările mele cu dumnealui sau în serile lungi când am stat de vorbă, mi-a povestit episod cu episod cum au trecut acești ani. A vrut, de exemplu, domnul Arhip, înainte de a scrie cartea, să-și revadă, dacă mai există, în satul Matca, biserica în care a fost botezat. Am mers cu dumnealui la biserica satului Matca în care a fost creștinat acum 100 de ani. Am fost la școala în care a învățat. Am mers la cimitirul din comună, din satul natal, Matca, unde sunt îngropați moșii-strămoșii. Am mers la Mărășești, unde pătrunzând în aula centrală, a putut găsi cu inscripții, alături de generalul Eremia Grigorescu, și numele bunicului patern, căzut în luptele de la Mărășești în 1916-1917.
Sonia Raicu: Și aici ajungem, domnule profesor, și la o legătură a dumneavoastră cu acești eroi ai neamului. Și bunicul dumneavoastră a luptat pe front?
Virgil Pavel: Da. Și ca dedicație, când am pornit să scriu această carte am pus un motto. „Văd mai bine viitorul dacă mă urc pe umerii strămoșilor”, marele Nicolae Iorga. Și așa este. Noi de fapt suntem mai tineri și eu zic că-s mai tânăr, sigur sunt mai tânăr decât domnul Gheorghe Arhip, și dumneavoastră și elevii mei și rudele mele. Noi pe umerii lor ne-am ridicat și trăim și astăzi. Nu pot ca să nu amintesc și ar fi o impolitețe sau eu știu, un semn de uitare și nu vreau să se întâmple al doilea erou prezentat în această carte, „Gânduri împurpurate sub tricolor”. Eu terminasem aproape volumul și cineva, chiar domnul profesor, un francez, dar noi în Tecuci mai avem un veteran care se numește Popa Constantin, chiar mai în vârstă cu un an decât domnul Gheorghe Arhip. Am refăcut întreg scheletul cărții și am introdus și pe domnul maior Popa Constantin care a plecat la Domnul acum 40 de zile. Și domnul Popa Constantin a primit și el destule medalii. L-am tratat cu aceeași reverență, cu aceeași grijă și cu aceeași iubire.
