La Interviul Săptămânii, Cristian Dumitrașcu l-a avut ca invitat pe rectorul Academiei Forțelor Terestre din Sibiu, generalul de brigadă Ghiță Bârsan, iar tema ediție a fost învățământul militar, rezultate, planuri de viitor, dar și despre realizările obținute în tot acest timp.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule general de brigadă, domnule rector, bine v-am găsit!
General de brigadă Ghiță Bârsan: Bine ați venit la Academia Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Suntem în Aula Ștefan cel Mare și poate că nu întâmplător, pentru că la doar câteva zile, două zile de la difuzarea interviului, va fi chiar comemorat Ștefan cel Mare și Sfânt.
Gl.bg. Ghiță Bârsan: Aveți dreptate, la 2 iulie vom comemora, împreună cu toată România, 520 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare și ne mândrim cu această aulă, cea mai nouă aulă din Academia Forțelor Terestre, o aulă cu 256 de locuri, modernă, care oferă toate facilitățile unei conferințe.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Având în vedere că suntem în iulie în această perioadă de examene, e mai liber? Vă e mai simplu? Nu sunteți chiar în cea mai complicată perioadă din anul de învățământ.
Gl.bg. Ghiță Bârsan: Obișnuiesc să spun că dacă trece luna iulie, am mai trecut un an. Suntem în perioada cea mai complicată, pentru că este perioada în care studenții de la masterat au susținut deja examenul de dizertație, avem 450 de studenți la masterat.
Este perioada în care o nouă promoție va pleca către unități și anul acesta vom avea peste 300 de absolvenți, din care 290 pentru Ministerul Apărării Naționale.
Este o perioadă de admitere, o admitere pentru cei din mediul civil, dar și testul de evaluare-verificare pentru colegiile militare liceale. Așa cum știți, în ultimii trei ani, acest test a dat la Sibiu.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Sunteți, din câte am înțeles, cel mai longeviv rector din România. În 2011, luați comanda și iată câte lucruri s-au întâmplat în acești 13 ani. Mi-aș permite să vă întreb, așa, într-un mod mai colocvial, cum ați reușit?
Pentru că exemplu dumneavoastră de bună practică de aici, de la Academia Forțelor Terestre, s-a dus chiar și peste hotarele țării, iar toate academiile militare din România și universitățile, nu doar militare, iau ca exemplu ce s-a întâmplat aici, la Academia Forțelor Terestre.
Gl.bg. Ghiță Bârsan: În primul rând, aș putea spune la momentul acesta că poate fi o poveste de succes și poate că este o poveste de succes. Perseverența, continuitatea, încrederea în propriile proiecte, susținerea de care am avut parte pentru că nu am făcut-o singur, în afară de echipa care… sau echipele care au fost aici, la Sibiu, a fost alături de noi Statul Major al Forțelor Terestre, dar mai ales Statul Major al Apărării, care permanent a încercat să schimbe ceva. Iar acel ceva care l-a schimbat a fost ca produsul dintr-o academie militară, nu neapărat de la Sibiu, să fie cât mai aproape de ceea ce își doreau.
Și cred că în acest moment, prin ceea ce s-a întâmplat, prin trecerea la patru ani de studii, prin baza didactică, bazele de instruire, taberele pe care le avem, și aici, la Sibiu, dar și în celelalte academii, cred că suntem performanți.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Există mai multe teorii venite dinspre oameni diferiți, dinspre zone diferite. Una dintre aceste teorii spune că Armata nu ar fi avut nevoie neapărat de intelectuali de marcă, ci de militari.
Există și contestatari ai formei actuale de învățământ modernizate în anul 2024, în Armata României, în care unii strâmbă din nas: sunt doar manageri, nu sunt și militari cum eram noi pe vremuri.
Gl.bg. Ghiță Bârsan: Poate că au și dreptate, pentru că încercările și transformările care au avut loc după 1990 nu au fost toate reușite, pentru că, dacă la început am luat programele de studii dintr-un raft, de undeva, managementul organizației, era clar că produsul se apropia de management, nu se apropia de lider militar.
De asta spuneam mai devreme că această concepție de transformare – patru ani de studii în Academia Forțelor Terestre, responsabilitate totală în ceea ce privește pregătirea ca luptător, ca specialist militar, ca lider militar, educator sau cetățean în slujba națiunii revine unei singure instituții, o instituție care s-a dezvoltat bine, pe o parte, noi spunem academică, dar lucrurile nu mai stau așa, pentru că aceste programe de studii sunt unice în România.
Dacă vrei să ajungi ofiţer de comunicaţii şi informatică, doar prin programul de ingineri şi management în comunicaţii militare de la Sibiu poţi să ajungi sau dacă vrei să ajungi ofiţer de infanterie, doar prin programul Leadership militar, tot de la Sibiu.
Celelalte academii sunt complementare, pentru că fiecare au misiunea lor. Revenind la ceea ce spuneați dumneavoastră, putem discuta multe despre calitatea produsului sau calitatea actului educațional de la Sibiu, dar noi trebuie să ne raportăm la cei pe care-i instruim, cine sunt ei, ce generații sunt, ce așteptări au, cum se manifestă generațiile? Pentru că nu putem să ne comparăm cu cum eram noi.
Eram mult mai responsabili, asta cu siguranță, dar ei sunt mult mai dinamici. Noi puneam accent pe altceva, pe o siguranță a locului de muncă sau pentru o familie, pe când ei nu, ei își doresc altceva. Își doresc să aibă acum, să fie angrenați în diverse proiecte, își pierd răbdarea de cele mai multe ori.
De asta zic că cele mai bune studii pe care le-am avut la dispoziție au venit din partea aceasta, est-europeană, studii care arată că generațiile de tineri doresc altceva și noi trebuie să ne adaptăm.
Va fi ca o dispută între o generație veche și o generație nouă, dar trebuie să luați în calcul că între mine și generația actuală mai sunt vreo două-trei generații care au alte idealuri. Cu cât ne apropiem de ei și înțelegem ce își doresc ei, cu atât vom obține și noi ceea ce ne-am propus să facem: un militar, un lider militar.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Pentru că ați făcut această paralelă între generația de acum și generația dumneavoastră și cele două sau trei câte sunt la mijloc, ați absolvit Academia Tehnică Militară în 1989, specialist în aviație…
Gl. bg. Ghiță Bârsan: Inginer avioane și motoare de avioane.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Şi asta cumva, și nu doar cumva, v-a dat un avantaj pentru ceea ce ați făcut mai târziu, pentru că condițiile pe care le-ați creat aici au arătat că ați fost foarte aplecat către nevoia studenților, copiilor, oamenilor, pentru că armata nu arăta așa în ’89.
Gl. bg. Ghiță Bârsan: Da, nu arăta așa. Eu aș începe un pic mai devreme… În anul 1979 am intrat în Liceul Militar „Ștefan cel Mare” de la Câmpulung Moldovenesc, un liceu, așa cum știe toată lumea, fără garduri.
Dar acea idee de fără garduri, care a rămas în continuare, era fără limite pentru noi. Eram tineri care visam, doream să studiem, doream să învățăm, practicam sportul. Acest lucru m-a determinat pe mine personal să aplic pentru Academia Tehnică Militară, unde am și am terminat specializarea Avioane și motoare de aviație.
Am luat prima repartiție în anul revoluției la Sibiu și m-am întors în zona educațională, la Academia Tehnică Militară, o instituție de învățământ care și-a pus amprenta asupra devenirii mele prin procesele educaționale, prin colaborările care le au, le aveau la momentul ăla și le au și acum cu Universitatea Politehnică din București, dar nu numai, cu mediul economico-militar, pentru că, dacă vă amintiți, atunci erau și inginerii militari prin industria națională de apărare.
Am avut un avantaj, că am provenit din acel mediu. Revenirea mea în Sibiu și la Academia Forțelor Terestre, revenirea mea dintr-o zonă educațională în care eram deja cunoscut, pentru că rezultatele obținute în Academia Tehnică Militară au fost apreciate și la acel moment mi-au creat un avantaj competitiv, să spunem, pentru că dacă în 2011 am fost numit comandant, în 2012, în 2016, în 2020 au fost alegeri și colegii mei m-au ales ca liderul lor, să-i reprezint și pe domeniul educațional, dar și pentru mediul militar.
Ei, toate aceste lucruri și proiectele pe care le-am explicat cu comunitatea academică din Sibiu ne-au făcut ca să ajungem într-un moment în care eu apreciez că avem o instituție modernă, capabilă să anticipeze transformările și mai ales să aibă reacții.
Și această reacție trebuie să o vedem pe multiple planuri. În primul rând, dacă vă uitați la corpul instructorilor militari, el permanent s-a adaptat, s-a transformat, pentru că acum suntem responsabili și ai cursului de bază și n-ar trebui să facem mari filozofii acolo, pentru că ei sunt aici, sunt bine pregătiți.
Mergem în zona educațională, unde suntem universitate de educație și cercetare științifică, cu trei evaluări consecutive, cu grad de încredere ridicat, toate programele cu calificativ maxim, apreciați prin baza logistică și didactică pe care o avem și o punem la dispoziția studenților.
Mergem în zona studenților, unde credem noi că am avut un program complex. În primul rând, am vrut să creăm o platformă comunitară de apartenență a lor la Sibiu. În al doilea rând, am vrut să creăm, prin cadrul acestei platforme, să îi responsabilizăm și să înțeleagă că ei vor fi vectorii viitorii structori, viitorii lideri militari care și ei, la rândul lor, vor trebui să transforme sau să facă ceva, acel ceva pe care și-l dorește beneficiarul pentru început, dar ulterior să aibă metode, să aibă tehnici, teorii pe care să le poată aplica.
Și au văzut lucruri frumoase la Sibiu, de aici și transformările care au avut loc și în alte academii. Mergem și de la drepturile studenților, da? Primesc laptop la intrarea în Academia a Forțelor Terestre, la finalizarea celor trei ani de studii sau patru ani de studii merg cu acel laptop la unitate, rămâne în posesia lor, ua avut echipament sportiv personalizat, beneficiază de programe internaționale și aș putea să spun că anul universitar 2023-2024, un aniversar de excepție, este primul an în care mobilitățile de studenți incoming, care au venit în academie au depășit mobilitățile de studenți, outcoming, cei care au plecat.
Am avut 289 de studenți care au avut un modul internațional și 364 care au venit în Academia Forțelor Terestre.
Şi sunt câteva instituții din Europa care își doresc să trimită studenții la Sibiu, pentru că știu despre calitatea actului educațional aici. Şi, așa cum spuneam, nu mai există acea poveste academic, militar și fizic, există o singură poveste: de a deveni lider și specialist militar în arma pe care și-o aleg la începutul celor patru ani de studii.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Am fost foarte impresionat acum cred că vreun an, în acest cluster pe care l-ați denumit dumneavoastră acum are loc și partea emoțională, partea culturală. Ați făcut foarte multe pentru studenți la acest capitol. Am văzut un festival de poezie „Nichita Stănescu”, unde instructorii, profesorii i-au încurajat pe studenții militari din Academia Forțelor Terestre, dar și pe alți studenți din Sibiu să își deschidă sufletul, să își prezinte poeziile pe care ei le au. Și din nou, acolo ar fi putut să vină un contestatar, să spună prea multă sensibilitate.
Gl. bg. Ghiță Bârsan: Da. Revenim la cine sunt ei, cei pe care-i instruim?
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Da.
Gl. bg. Ghiță Bârsan: Și atunci, dacă le răspundem corect la această întrebare și vedem care sunt așteptările lor, atunci şi noi va trebui să avem propriile instrumente pentru a-i transforma în ceea ce ne dorim, în lideri militari.
Ei vin din colegii militare liceale, sunt tineri, sunt adolescenți care au visat sau care au vocațional, știu să cânte sau știu să danseze sau scriu, sunt foarte mulți care scriu poezii. Această latură este specifică umanității, nu neapărat doar civililor, ci și militarilor. Da, apartenența noastră la Platforma Sibiană, cum am spus-o de la început, s-a manifestat și prin activitățile culturale.
Festivalul Internațional de Teatru, care se desfășoară în această săptămână, este la a 31-a ediție. Conferința studenților din Academia Forțelor Terestre sau a cadrelor este la a 30-a ediție. Există un paralelism între ceea ce se întâmplă. Deschiderea internațională – Săptămâna Internațională este proiectată și pentru studenți și pentru cadrele militare atunci când în comunitatea din Sibiu se întâmplă ceva, pentru că este un oraș multicultural. Acest oraș nu se poate mișca decât prin universități: Universitatea „Lucian Blaga”, Academia Forțelor Terestre.
Pentru Sibiu, noi avem aici un parteneriat strategic, nici o activitate nu se desfășoară fără noi, fără aceste instituții, pentru că universitățile sunt motoare de dezvoltare ale regiunilor, iar Academia Forțelor Terestre, vocațional, fiind și singura universitate militară care formează ofițer de comandă pentru toate armele, specialitățile militare, trecem dincolo de zona regională, suntem într-o zonă națională, dar și internațională, prin prezența absolvenților noștri în teatre de operații sau la posturi, pentru că acum avem foarte multe organisme militare internaționale la care România participă, iar marea majoritate sau toți, aș putea să spun, sunt fabricați în Sibiu, pentru că cei de Forțe Terestre sunt aici la Sibiu.
Da, spuneați despre Festivalul Internațional de Teatru sau despre Festivalul de poezie… N-a fost numai „Nichita Stănescu”, a fost și „Lucian Blaga”, a fost „Nicolae Labiș”. Au fost foarte multe personalități ale literaturii române care au fost evocate de către studenți, noi fiind un shadow, în umbra lor. Am fost în Festivalul Internațional de Teatru cu trupa camarazilor Band of Brothers and Sisters, foarte bine primitt și apreciat de către publicul sibian, și nu numai sibian, pentru că citeam că în prima zi de Festival Internațional de Teatru au fost 100.000 de vizitatori ai Sibiului.
Ei sunt ambasadorii noștri, studenții și revin la la ceea ce am gândit noi la început, dacă nu există un parteneriat solid între cei pe care-i instruim și cei care-i instruim, nu vom reuși.
Realizator: Presa din Sibiu are titluri elogioase atunci când descrie Academia Forțelor Terestre și ceea ce ați făcut dumneavoastră aici. Sunteți cetățean de onoare al Sibiului și se spune acolo că un mare merit al dumneavoastră este că ați dezghețat – nu știu cum cum a fost termenul -, ați scos această sintagmă de cazarmă și ați introdus-o ușor-ușor în în comunitatea sibiană, și cu studenți, și cu profesori, și cu comandanții.
Gl. bg. Ghiță Bârsan: Împreună cu echipa mea de comandă din anul 2011, am spus că e bine să deschidem porțile, pentru că nu este suficientă o autodezvoltare în interiorul cetății, între jurul unei unități militare, ci fără a deschide porțile și a vedea cum fac alții să ne reperăm universitățile între noi, suntem într-o oarecare competiție, dar această competiție este pentru un produs final care să schimbe societatea.
Adică este misiunea pe care o primește o universitate pentru a educa și a transforma societatea în viitor. Ei, acest lucru a făcut ca să fim remarcați. Suntem și lideri de garnizoană. Toate activitățile din garizoana Sibiu se desfășoară prin Academia Forțelor Terestre.
Au fost situații grele în Sibiu, am avut inundații, au fost probleme cu ninsorile, primii care au sărit au fost studenții.
Au fost chiar și incendii în pădure. Ne-am dus cu studenți, îmi amintesc că erau studenți în anul întâi, după numai o săptămână, și-au dorit ei să meargă, au zis: „Vrem să mergem”.
Sunt multe proiecte comunitare, există o agendă culturală la care și noi aplicăm. La unele primim finanţare, la unele nu ne dorim finanţare, pentru că şi această componentă de voluntariat îşi are rolul în educaţia unui lider militar.
Şi acest lucru s-a făcut prin ceea ce înseamnă Sibiul pentru noi şi locul nostru în cetate, pentru că suntem de 104 ani la Sibiu. Anul viitor vr fi 105 ani de când s-a înfiinţat a doua Şcoală de Ofiţeri, în 1932 rămânând singura Şcoală de Ofiţeri din România, preluând tradiţiile Şcolii Militare de Ofiţeri din Bucureşti. 177 de ani de învăţământ militar, vă daţi seama că acumulările nu sunt ale mele sau ale noastre, sunt cele care vin din trecut şi dintr-o evoluţie a societăţii.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule general, domnule rector, vă mulţumesc foarte mult pentru „Interviul săptămânii”. Să sperăm că vor veni şi mai mulţi la porţile academiei, cum spuneţi dvs.
Gl. bg. Ghiță Bârsan: Mulţumesc. Mi-aş dori să ne vizitaţi. Eu îi îndemn pe tineri să vină la Academia Forţelor Terestre sau la o universitate militară din România, dar înainte de a face acest pas, să vadă care este viziunea acelei şcoli sau acelei universităţi, să vadă dacă acesta este viitorul lor, pentru că sunt şi câteva abandonrui, dar acestea se datorează şi faptului că nu s-au informat suficient înainte de a veni în mediul militar. Iar aici când vor veni, cu siguranţă vor deveni buni specialişti.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Vă mulţumesc mult.
Gl. bg. Ghiță Bârsan: Am onoarea să vă salut!
