Paul Palencsar: E prima mea călătorie la Athos, a fost în martie, anul ăsta, în 2024. Nu fusesem la Athos niciodată. Mulți dintre prietenii mei au fost. Nu știam neapărat că dacă nu mă duc, dacă ratez ceva sau în sfârșit a fost așa o dorinţă, o chemare. Trei zile în Athos, aşa este şi subtitlul acestei expoziţii de fotografie. Nu mi-am luat cu mine aparat foto profesional, am avut un telefon mobil. Toată expoziția pe care cei care vin aici o pot vedea pe simeze este făcută exclusiv cu telefonul mobil și editată pe telefonul mobil. Athosul e un loc al rugăciuni, un loc în care miile de călugări s-au retras tocmai pentru a fi departe de tumultul acestei lumi şi am vrut să fiu cât mai discret, să nu tulbur, cât mai puțin intruziv. Am plecat la Athos fără mari speranțe. Dostoievski spune foarte frumos în „Frații Karamazov” că nu minunea naște credința, ci credința naște minunea, iar Athosul este locul în care nu vei găsi sfinți zburând printre nori, vei găsi ceea ce cauți, vei găsi ceea ce ești. Practic, oriunde te duci dai tot peste tine în sus. Și Athosul îţi confirmă asta.
Andra Barbul (reporter): Această expoziție ne dă posibilitatea să vedem Athosul prin ochii lui Paul Palencsar. Ce ați găsit acolo? Spuneați că ați găsit ceva. Ce ați găsit mai exact?
Paul Palencsar: Am găsit liniște, am găsit multă pace, mult sens, alt ritm de viață cotidiană. În Athos găsești foarte bine reflectată formularea evanghelică a lui Iisus, „Împărăția mea nu e din lumea aceasta”, și într-adevăr așa este. Cei care s-au dus acolo, cei care au ajuns acolo încearcă să trăiască împărăția lui Dumnezeu încă din lumea aceasta. Sigur, trei zile în Athos nu e mare lucru ca timp, deși poate fi totul. La fel, poți să stai trei luni și să să te întorci acasă ca și cum ai stat jumătate de zi, depinde ce cauți și ce vrei. Sunt locuri extraordinare. Majoritatea mănăstirilor sunt de prin secolul IX, X, XI, sunt patrimoniu UNESCO, toate mănăstirile de acolo. Multă istorie, multă cultură, în Athos chiar și un agnostic sau un ateu se poate delecta cu bunătăți intelectuale, culturale, pentru că locul acesta poate fi asimilat și exclusiv în spectru cultural, fără nici o problemă, la fel ca și expoziția noastră de astăzi.
Andra Barbul (reporter): Ce mesaj doriți să le transmiteți celor care au fost astăzi aici, la Cercul Militar?
Paul Palencsar: Ortodoxia e firescul vieții, creștinismul e firescul vieții. Iisus este firescul vieții noastre. Și cred sau sper că fotografiile mele, deși când spun mele mi se pare că sunt insolent, arogant, că nu sunt ale mele, sunt de acolo, e efectiv ca și cum aș fi furat ceva și vin și-mi arog niște drepturi care nu-mi aparțin, fotografiile astea transmit pentru mine mult firesc, multă normalitate. Deci nimeni în Athos nu se trântește cu capul de pământ și își plânge păcatele. Nu, dimpotrivă, foarte mulți călugări sunt binevoitori, cu zâmbetul pe buze, dar nici ospitalieri. Și cred că cei care vin la această expoziție, dacă ar pleca măcar cu gândul ăsta, că Dumnezeu e firesc, că viața noastră poate fi trăită și altfel decât în grabă, mereu în grabă, mereu în stres, că nu e timp decât pentru iubit, nu e timp decât pentru iertare, că viața asta e mult prea scurtă pentru a trăi altfel decât așa.
