Sarmiza Andronic: Dezinformarea este la ordinea zilei. Avem un război informațional în plină desfășurare

La Interviul Săptămânii vă propunem o discuție despre comunicarea strategică, despre capacitatea instituțiilor care gestionează anumite domenii și situații de a ajunge la publicul larg cu mesajul potrivit și în același timp corect, pentru a-l informa cu privire la anumite evenimente și acțiuni de interes. Colega noastră, Larisa Vasile, a stat de vorbă pe acest subiect cu profesorul, jurnalistul și analistul politic Sarmiza Andronic.

Publicat de Gabriel Stan, 4 ianuarie 2025, 17:02

Larisa Vasile (realizator rubrică): Bine ați venit!

Sarmiza Andronic: Bine v-am găsit!

Larisa Vasile (realizator rubrică): Vorbim astăzi despre comunicarea strategică în actualul context de securitate și, bineînțeles, despre noile provocări în acest domeniu. Dar, până să ajungem aici, poate că ar fi bine să aflăm un lucru esențial de la dumneavoastră cu o întrebare, spun eu, restrânsă, dar importantă: când comunicarea devine strategică?

Sarmiza Andronic: Comunicarea este întotdeauna strategică, mai ales când vorbim de astfel de provocări, așa cum spuneați mai devreme. Am avut o perioadă extrem de complicată, plină de tensiuni, nu doar la noi, peste tot în lume.

Și atunci, sigur că ne uităm un pic mai atenți la ce înseamnă această comunicare strategică și ce face România, pentru că de fiecare dată, orice se întâmplă în lume, ne gândim la noi – ce face România, cum se comportă România, cum este România afectată?

Sigur că această comunicare strategică ar trebui să fie mai puțin superficial privită așa cum, din păcate, se întâmplă astăzi.

Cred că în ultima perioadă, la atât de multe provocări România a răspuns și bine, dar și mai puțin bine. Dacă ne referim la ultimii trei ani, de exemplu, da, am avut o pandemie, știm foarte bine cum s-a gestionat comunicarea, am simțit-o toți, acum perioada asta s-a terminat, motiv pentru care putem să discutăm rotund despre ce a însemnat comunicarea strategică în această perioadă și știm că, deși au fost strategii de comunicare, ele nu îndeauna au ajuns la public în mod corect.

Chiar și cu o strategie bine pusă la punct, cred că oamenii au fost destul de împărțiți. Cum anume ne-am adaptat noi această comunicare vizavi de cele două părți, pentru că știm foarte bine, în pandemie am avut România împărțită în două, aici este clar de discutat. A fost greșeala auorităților? A fost greșeala strategiei? A fost greșeala comunicării? Până la urmă, cine, unde, când și cum s-a greșit, cred că nevoie de o reamintire și de o corectare în cazul în care o să mai avem de-a face cu astfel de probleme.

Dacă ne gândim însă la Ucraina, acolo lucrurile au stat un pic altfel. Sigur că a început conflictul, România a fost extrem de deschisă – de la oamenii simpli care au deschis brațele pentru cei care fugeau din Ucraina din calea războiului, pentru copiii pe care copiii noștri i-au primit, la fel, cu brațele deschise, dând din ce este al lor și până la autoritățile care s-au mobilizat pentru a demonstra că România este pe harta aceasta geopolitică și că este foarte importantă – toată lumea s-a mobilizat, toată lumea a arătat ceva.

Din punct de vedere al comunicării strategice, cred că ea s-a schimbat. Cred că chiar dacă a existat o strategie la început, cred că această strategie a fost adaptată pe parcursul manifestării conflictului din Ucraina.

Dacă la început vorbeam despre cum trebuie să ne poziționăm noi, ce avem noi de făcut, astăzi vorbim despre ce am făcut; oamenii nu sunt mulțumiți pentru că nu a existat o transparență, însă pe cine să condamni? Este nevoie de o astfel de transparență? Unii ar spune că da, pentru că e vorba de banul public; alții aș spune că nu, tocmai pentru faptul că asta ar însemna o expunere și un risc.

Dacă ne referim la Gaza, acolo problema este una destul de complicată; ceea ce pot însă să apreciez este faptul că lucrurile au fost cumva ținute sub control, pentru că dacă am avut în lume tot felul de manifestații, tot felul de oameni în stradă cu pro sau anti-Palestina și așa mai departe, știm foarte bine că în România astfel de cazuri nu am avut și nici nu știu cazuri în care cineva să fi fost pus la colț, cu ghilimelele de rigoare, pentru că era israelian sau palestinian.

Larisa Vasile (realizator rubrică): Este un efort comun când vorbim de comunicarea strategică la nivel, nu știu, interinstituțional?

Sarmiza Andronic: Nu se poate fără un efort comun. Sigur că această comunicare strategică, dacă vorbim despre ea la nivel național, ea nu poate fi decât în concordanță între instituții și între autorități, ca dovadă că vorbeam de pandemie.

Păi acolo lucrurile au fost extrem de complicate, tocmai pentru faptul că experții aveau un punct de vedere pertinent și veneau alți experți care vorbeau despre același punct de vedere cu altfel de argumente.

Sigur că trebuie să existe o unitate, sigur că trebuie să existe o transparență și sigur că efortul trebuie să fie comun.

Altfel, publicul larg, opinia publică va simți întotdeauna că undeva există o fisură. Și asta ne va pune noi în dificultate, nu vom înțelege, ne vom pune întrebări și ajungem în zona de speculații.

Larisa Vasile (realizator rubrică): Și că ați amintit de public, cum știm că ceea ce ni se prezintă este transparent prezentat?

Sarmiza Andronic: Că este un adevăr. Păi, cred că transparența e necesară. Însă care este linia fină? Pentru că, dacă vorbim despre Armată, dacă vorbim despre securitate, cred că acolo lucrurile ar trebui gestionate într-un mod absolut profesional.

Pentru că, dacă ne uităm la țările vecine, dacă luăm ca exemplu Statele Unite, acolo nu există întrebare fără răspuns. Și ți se creează sentimentul că întotdeauna există un răspuns valabil și pertinent. Cred că asta este marea filosofie: cum ajungem la public printr-un răspuns pertinent? Există sau nu există?

Cum anume se definește acest termen? Ține de capacitatea fiecăruia de a transmite mesaje, ține de capacitatea fiecărei autorități de a ști să comunice. Și mi-ar plăcea să văd mai puțină superficialitate din acest punct de vedere.

Omul trebuie să știe. Cât trebuie să știe? Atât cât cred autoritățile competente că e nevoie. Dar nici această poveste de a întoarce spatele sau de a da omului sentimentul că el este neglijat nu este binevenită. Și atunci, sigur, ține de competențele celui care comunică.

Larisa Vasile (realizator rubrică): Și, sigur, discutam și anterior legat de această panică care poate fi creată prin intermediul comunicării.

Sarmiza Andronic: Tot de capacitatea noastră sau a autorităților de a comunica ține. Pentru că atunci când vezi o știre, și n-am cum să mă rup de zona asta a jurnalistului din mine, atunci când vezi o știre care ar putea să creeze panică, dronele care sunt la granița noastră, nu știu, tot felul de pericole care ar putea să ne pască, sigur că ne gândim ce avem de făcut.

Ce fel de autorități comunică? Cele de acolo, cele de la nivel național? Cum ajungem într-o zonă de liniște și cum simțim securitatea în țara noastră, având în vedere că pericolul este la graniță? Pășește el pe teritoriul nostru? Și, dacă da, ce facem?

Avem încredere în autorități? Cred că și aici România este împărțită în două, așa cum este peste tot în lume.

Cred că sunt persoane care sunt foarte atente la autorități și persoane pentru care autoritățile nu pot comunica, la care nu ajung, pentru că sunt lipsite de credibilitate. Deci oamenii, până la urmă, au nevoie să își facă ei o părere. Ascultă sau nu ascultă autoritățile – ține fix de capacitatea lor de a înțelege lucrurile.

Larisa Vasile (realizator rubrică): Și este greu de menținut încrederea în instituții. Or, comunicarea este o verigă importantă, care dacă slăbește…?

Sarmiza Andronic: În multe instituții e slăbită. Pentru că vorbeam despre transparență, eu am o problemă uriașă, și le spun cursanților mei, fie că vorbim de la Institutul Național de Administrație sau dacă vorbim despre cei din facultate, am o problemă pentru că nu le pot explica pertinent că e nevoie de încredere în autorități, pentru că miniștrii, șefii de departamente, purtătorii de cuvânt nu ies și nu mai țin conferințe de presă.

Ne-am obișnuit să ne luăm informația de pe Facebook, de pe rețelele sociale, ceea ce este o greșeală, pentru că asta nu înseamnă comunicare oficială, asta nu înseamnă comunicare publică oficială. Și, atunci, ne luăm informația din tot felul de surse și sigur că ajungem într-o zonă de întrebări.

Ce facem? E adevărat, nu e adevărat? Mie mi se pare că am ajuns într-o zonă în care comunicarea este un lucru bifat. Am trimis un comunicat de presă, am scris ceva pe Facebook. Or, asta nu înseamnă neapărat transparență.

Hai să facem cumva ca autoritățile să fie trase de mânecă, ca să stea în fața jurnaliștilor și să răspundă la întrebări, din două motive: ca să ne arate autoritatea respectivă că merită să fie acolo și că merită să avem încredere în ea; și doi: să vadă publicul larg ca acea autoritate există. Mergeți acum cu microfonul pe stradă și întrebați cine este, nu știu, ministrul agriculturii sau ministrul digitalizării. Credeți că oamenii vor ști? Probabil 1, 2, 3, 5%, 10% tot e puțin.

Larisa Vasile (realizator rubrică): Ne uităm în România în ultimii trei ani, că ați și spus de ultimii trei ani, de pildă, Ministerul Apărării Naționale s-a confruntat cu o serie de știri false. Deci ei trebuie să se preocupe de acest aspect.

Sarmiza Andronic: Sigur că trebuie să se preocupe. Dar dezinformarea este la ordinea zilei. Avem un război informațional în plină desfășurare. Or, dacă știm că există un război informațional, hai să ne adaptăm și să facem o strategie în așa fel încât să putem să dezmințim anumite lucruri care ies pe piață.

Dar această dezinformare funcțională pentru că nu există o informare oficială. Oamenii se pot uita la o minciună sau la un adevăr. Dacă vezi doar minciuna, n-ai cum să nu o crezi atâta timp cât ți se spune în fiecare zi.

Deci, oficialitățile, autoritățile, chiar și Ministerul Apărării trebuie să învețe să comunice. Nu te poți ascunde în spatele faptului că nu ai voie să comunici, sau nu poți să comunic pentru că am de-a face cu informații clasificate. Nu, hai să învățăm să fim transparenți, atât cât se poate, și să nu neglijăm publicul, care este atent la noi.

Larisa Vasile (realizator rubrică): Pe final, perspective le viitor, o comunicare strategică ideală…? Poate ne dați un secret.

Sarmiza Andronic: O, nu există așa ceva. Putem să avem o strategie de comunicare foarte bine pusă la punct, dar noile provocări din lumea de astăzi cred că ne obligă să updatăm de fiecare dată această strategie.

Până la urmă, e și asta o filosofie și o știință, nu-i așa? Cum facem să ne updatăm în fiecare zi, cum facem să ajustăm în fiecare zi toată comunicarea în funcție de ce se întâmplă pe teritoriul nostru.

Până la urmă, totuși, România, în ultima perioadă, a dat dovadă, vorbim de cei trei ani, sigur, și înainte, de foarte multă seriozitate și cred că ne-am întărit cumva imaginea de partener serios și de bază, mai ales în ceea ce înseamnă NATO și Uniunea Europeană.

Larisa Vasile (realizator rubrică): Putem încheia într-o notă optimistă și să vedem dacă vine o generație de comunicatori, de buni comunicatori? Și ce înseamnă să fii un bun comunicator?

Sarmiza Andronic: Înseamnă să te adaptezi, asta înseamnă să fii un bun comunicator. Și să nu închizi ochii atunci când comunici, ci să-i deschizi foarte larg și să vezi cine este în fața ta și cum faci ca el te înțeleagă, fie că vorbim de o nație, fie că vorbim despre o persoană.

Larisa Vasile (realizator rubrică):  Vă mulțumesc mult!

Sarmiza Andronic: Mulțumesc și eu.

Larisa Vasile (realizator rubrică): Invitat la „Interviul săptămânii” la „Jurnal militar” a fost jurnalistul, analistul politic și profesorul Sarmiza Andronic. Mulțumesc.