Ștefan Ciochinaru: Se impune crearea unei culturi europene de apărare la nivel societal

Publicat de prosavioleta, 19 martie 2025, 08:18

Radu Dobrițoiu: Liderii Uniunii Europene s-au reunit în cadrul unui summit extraordinar pentru a discuta despre sprijinul continuu pentru Ucraina și despre apărarea europeană. Domnule Ștefan Ciochinaru, este posibil ca deciziile luate astăzi să se transforme într-o perioadă de timp utilă în acțiuni concrete?
Ștefan Ciochinaru: Mai întâi daţi-mi voie să vă spun că, practic, ce s-a întâmplat la Paris, cu mai puțin de 48 de ore în urmă, este totuși un eveniment. Nu s-a mai întâmplat niciodată de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Şefii armatelor din peste 30 de țări ale lumii libere, e adevărat, fără Statele Unite, Japonia și Coreea de Sud, s-au reunit pentru a elabora, cum au spus ei, un plan de garanții de securitate credibile pentru Ucraina și pentru crearea unei forțe internaționale care să descurajeze o eventuală agresiune rusă viitoare, odată ce va fi stabilită încetarea focului, dacă va vrea și Rusia această încetare a focului. Ei bine, ce mi se pare important e că participanții au convenit ca garanțiile acestea de securitate să nu fie separate de NATO și de capacitățile acesteia, într-un moment în care, după cum putem vedea cu toții, are loc o apropiere între Washington și Moscova. Deciziile evocate de dumneavoastră, domnule Dobrițoiu, vizează de fapt crearea unei forțe de asigurare. Probabil, după cifrele vehiculate, în jurul a 30 de militari, dar trebuie spus că cifrele sunt încă în discuție.
Radu Dobrițoiu: 30 de mii?
Ștefan Ciochinaru: Da. Această forță ar fi detașată departe de linia frontului, în locuri-cheie ale infrastructurii ucrainene, cum ar fi, nu știu, dau un exemplu centralele nucleare, și ar urma să fie susținută de puterea aeriană și maritimă occidentală. Linia de contact ruso-ucraineană nu va primi astfel de trupe, astfel de forțe de asigurare, ea va fi monitorizată de la distanță, mai ales tehnologic, cu drone, avioane de observație, sateliți și alte capacități. Ei bine, în acest plan schițat la Paris, cum spuneam, cu două zile în urmă, se prevede că forțele aeriene ale NATO, inclusiv cele ale Statelor Unite, ar urma să fie localizate în afara Ucrainei, probabil în Polonia sau România, unde există facilitățile necesare. Și aceste forțe aeriene NATO ar avea rolul de descurajare pentru eventuale încălcări ale acordului și pentru, atenție foarte mare, pentru a redeschide spațiul aerian ucrainean pentru zborurile comerciale. Pentru noi în particular, pentru noi, românii, e important și că planul prevede o implicare a forțelor navale aliate în curățarea apelor Mării Negre de mine și în patrulare pentru a se menține în siguranță apele internaționale. Bun, se va transforma acest plan într-o acțiune concretă, cum întrebați dumneavoastră? O să vă spun că, din punct de vedere european, din punct de vedere politic, răspunsul e afirmativ. Europa are resursele și voința de a pune planul în aplicare, dar, atenție foarte mare, asta nu se poate face fără acordul Rusiei. Or, acest acord poate fi obținut, să fim realiști, doar de către Statele Unite, singura țară cu care Moscova, după cum vedem, consimte să stea de vorbă de la egal la egal. Așadar, nu se poate fără America. Dacă Trump obține asentimentul amicului său de la Kremlin, atunci, da, repet, Europa poate și va pune în aplicare aceste măsuri, altfel nu, pentru că ea singură nu contează în fața rușilor.
Radu Dobrițoiu: Viitorul cancelar al Germaniei, Friedrich Merz, susține că ar dori discuții cu Franța și Marea Britanie despre împărțirea armelor nucleare, dar nu ca un substitut pentru protecția nucleară oferită de SUA pentru Europa, relatează Reuters. Avem și anunțul făcut de președintele Franței, Emmanuel Macron. Domnule comandor Hari Bucur-Marcu, ce ar presupune extinderea apărării nucleare cu armamentul deținut de Franța și Marea Britanie?
Hari Bucur-Marcu: Există o planificare nucleară, există un comitet de planificare nucleară în NATO în cNATOare sunt integrate forțele nucleare ale Statelor Unite prezente în apropiere sau chiar pe continentul european, plus forțele nucleare ale Marii Britanii, plus cele ale Franței. Deci, din punct de vedere al spațiului NATO din Europa, lucrurile sunt deja stabilite de multă vreme, de zeci de ani. Ce se întâmplă acum, ce a spus Macron, este ceea ce am auzit eu la Paris de la șeful Statului Major General francez în 1996, când Franța de atunci propunea Germaniei ca să gestioneze împreună puterea nucleară a Franței, într-o formă de asta comună. Deci vorbim chiar înainte de Tratatul de la Lisabona și așa mai departe. Deci, în momentul de față, dacă s-ar realiza, deci dacă s-ar realiza o Europă unită de-adevăratelea, o Europă federală, dacă s-ar realiza o putere, rămân statele cu o putere militară redusă pentru nevoi naționale și restul să se constituie o putere militară europeană, federală, după modelul american, să zicem, deci, dacă s-ar întâmpla treaba asta, atunci această Europă ar beneficia deja de o componentă nucleară pe care o propune Franța. Deci aici suntem. Până atunci, până când se va întâmpla asta, probabil că va fi un acord bilateral între Franța și Germania ca Germania să preia o parte din responsabilități, mai ales în ceea ce privește costurile, care sunt foarte mari, ceea ce ar fi în beneficiul Franței, până la urmă, să împartă costurile menținerii în stare bună a unui armament nuclear, a unui arsenal nuclear, împreună cu Germania. Și Germania ar fi încântată să aibă o asemenea putere nucleară, fără să o dețină exclusiv, ca să creeze vreun fel de animozitate sau chiar de spaimă în rândul celorlalți actori europeni, care cu 80 de ani în urmă sufereau agresiunea Germaniei hitleriste. Deci aici suntem. Nu e vorba că armele astea s-ar muta dintr-o parte într-alta. Sigur, sunt unele fixe, altele sunt mobile, după sistemele care s-au consacrat, dar, una peste alta, vorbim în momentul de față de posibilitatea ca o eventuală forță armată europeană să aibă și componentă nucleară.
Radu Dobrițoiu: Președintele Emmanuel Macron s-a întâlnit marți, la Paris, cu șefi ai apărării din NATO, dintre cei mai importanți aliați ai Washingtonului. Generalii s-au întâlnit în Franța fără omologii lor americani, încercând să-și asume mai multă responsabilitate cu privire la războiul din Ucraina, având în vedere imprevizibilitatea și apropierea președintelui Donald Trump de Moscova. Reuniunea cu ușile închise a 34 de șefi ai apărării, inclusiv membri ai NATO și UE, precum și Japonia și Australia, a fost o întâlnire rară și posibil fără precedent, fără Statele Unite. Eurodéfense solicită crearea unei forțe europene de 300.000 de militari. Domnule profesor Ștefan Ciochinaru, se poate constitui această capacitate cu o integrare rapidă și dezvoltarea forțelor europene din NATO?
Ștefan Ciochinaru: Aș răspunde că, în linii mari, da, ţinând cont de faptul că este vorba de alinierea la ținta NATO a acestor efective europene, deci nu este ceva care să ne ia prin surprindere, ceva cu totul nou. Există planificarea. Dar trebuie spus totuși că, pe lângă capacitățile militare existente, ar trebui create foarte repede, cel puțin la fel de repede și de temeinic, o serie de structuri de coordonare și comandă, pentru că vorbim totuși de forțe militare, și e vorba probabil de vreo 25 de țări europene, de efective britanice, norvegiene, turcești. E destul de complicat aici, și aici mai ales ar ajuta NATO. Vedeți, peste mai puțin de o săptămână, comisarul pentru apărare, lituanianul Andrius Kubilius, va prezenta acea Cartă Albă privind apărarea europeană de care spuneați dumneavoastră. Și pentru această prezentare a Cartei Albe privind apărarea europeană, acest grup de reflecție Eurodéfense, care e prezidat de un general foarte cunoscut, Jean-Marc Vigilant, a făcut comisarului Kubilius recomandările pentru o Europă mai puternică din punct de vedere militar, plecând de la realitatea că, dacă îmi dați voie să citez, „pilonul european al Alianței se află într-o stare subcritică în ceea ce privește pregătirea militară și industrială”. Şi atunci e firesc ca între recomandări să se găsească crearea unor structuri de comandă, pentru că actualele capacități de comandă și control ale Uniunii Europene au fost concepute pentru crize de intensitate redusă, fără a prevedea confruntări militare majore. Europa părea pentru totdeauna continentul păcii. E nevoie, de asemenea, de o consolidare urgentă, urgentă, a industriei de apărare a Europei, în condițiile în care, atenție, 63% din achizițiile recente de apărare se referă la soluții americane. Cu alte cuvinte, ca să punem problema în termenii domnului Trump, plătim bani mulți și îi îmbogățim pe americani. Europa trebuie să cheltuiască mai mult, mai bine și mai ales împreună, să cheltuiască pentru industria sa de apărare, și de aceea se propune acea emitere de euro-obligațiuni pentru înarmare. Ce mi se pare însă deosebit de important, și cu asta închei, este necesitatea depășirii unor animozități, istorice uneori, pentru a se strânge rândurile și cu europenii din afara Uniunii Europene, cum ar fi Marea Britanie, Norvegia și chiar Turcia. Securitatea acestora depinde, în fond, de securitatea Europei, așa cum aceasta, trebuie spus, depinde de cea a Ucrainei. Pentru că, să fie limpede pentru toată lumea, fără Ucraina, Rusia nu va mai fi o amenințare pentru Europa, așa cum a fost în ultimele două secole. Poate că și din acest motiv se impune crearea unei, cum să spun eu, culturi europene de apărare și, de ce nu, după modelul scandinav, care a dezvoltat o rezistență puternică la nivel societal, implicând întreaga populație în apărarea teritoriului. Noi, românii, mai cunoaștem povestea asta.