Cătălin Tomescu: Înainte de NATO trebuie să ne apărăm noi țara

Publicat de prosavioleta, 4 martie 2025, 08:45

Cristian Dumitrașcu: Domnule general Tomescu, aș vrea să pornim de la următoarea afirmație a unora. Dacă ne gândim bine, de vreo săptămână-două încoace, lucrurile se par dinspre public foarte rapid schimbate. Oamenii reacționează cam cum au reacționat unii dintre ei când a izbucnit războiul în Ucraina. Avem tineri care se gândesc că nu vor vrea niciodată să participe la vreun război, în cazul în care s-ar putea ajunge din nou, în caz de criză, la stagiul militar obligatoriu. Și de foarte puține ori acest tip de public, oamenii obișnuiți, nu au un interlocutor de talia dumneavoastră, specialist militar, care știți toate lucrurile astea din toată cariera și din zilele astea în care nu sunteți departe de fenomen. Pot să se uite ei  cu încredere la ce se întâmplă și la ce văd la televizor? Rămânem noi fără apărare, cum spun unii?
Cătălin Tomescu: Nu se pune problema că rămânem fără apărare. Hai prima dată să luăm cu statul. Niciun stat nu se poate dezvolta fără securitate și apărare, și independență garantată. Ca să te dezvolți trebuie să ai pace, ca să ai pace trebuie să fii în măsură să-ți faci singur apărarea și securitatea. Noi am crezut mulți ani, și clasa politică și noi, că dacă suntem în NATO nu ne mai trebuie niciun fel de dezvoltare a sistemului militar, de aia am ajuns unde am ajuns, de aia cu industria de apărare s-a ajuns unde s-a ajuns și armata a ajuns să fie denigrată, se mai întâmplă și nenorociri care ajută.  Problema e că nu merge așa. Înainte de NATO trebuie să ne apărăm noi țara. Prin urmare, trebuie să refacem demnitatea armatei, trebuie să lăsăm oamenii să-și vadă de treburile lor, să-i ajutăm pentru înzestrare cu tehnologia cuvenită, să refacem industria de apărare atât cât putem, prin retehnologizare, cu diferite contracte. Prin urmare, să luăm măsuri să ne pregătim țara, să ne apărăm singuri, cum fac polonezii. Cel mai bun exemplu, nu trebuie să scrii o carte, cine nu mă crede se uită la povești, după aia să vină să se contrazică cu mine dacă are ceva ce nu e lămurit sau să-i explic eu mai pe îndelete, când o să am timp. Deci asta clar. Prima dată e prin noi înșine și după aia NATO. NATO e NATO, e acolo. Doi: tineretul de ce nu mai…? Păi armată o dată a fost pusă la zid, salariile mici la gradele mici nu au funcționat, ne-au acuzat cu pensii nesimțite și s-a dovedit că pensia medie pe armată e 4.900 de lei. Păi dacă asta e nesimțită, foarte bine, dar… Prin urmare, armata n-a mai devenită atractivă. Au fost acele elemente care au dus la schimbarea imaginii armatei într-un sens negativ din terțe motive care nu vreau să intru în detalii, unele voite, altele necontrolabile, proasta comunicare și așa mai departe. Nivelul de educație în țară s-a dus într-un picaj asiduu. Chestia cu patriotismul, nici nu știe lumea ce înseamnă patriot și patriotism.
Cristian Dumitrașcu: A devenit caduc.
Cătălin Tomescu: Da, sau chiar să ți-o spun în sensul să te jignească, păi dacă nu știe termenul patria. Păi patria e mama, ca să fim înțeleși, cum văd eu patria asta, e mai mare ca țară. Lipsa asta de educație și de responsabilitatea ta că trebuie să aperi țara s-a dus, ducându-se normal că niciunul nu mai e interesat, pentru că el nu a fost educat în spiritul ăsta, el nu a făcut școala pe care am făcut-o eu. Nu de mine e vorba, că eu mi-am ales cariera asta și voi, care sunteți mai tineri și alții, noi suntem aparte. Apărarea țării n-are legătură doar cu armata, nu numai armata apără o țară. Securitatea țării e dependentă de politică, de finanțe, de economie. Puterea economică, puterea financiară, puterea politică, puterea militară, puterea informațională – sunt multe elemente care intră. Puterea de luptă a unui stat e dată de populație. Știți ce elemente se măsoară la populație când o pui în balanță ca un criteriu al măsurării puterii de luptă a unui stat? Trei. Numeric, normal, una e să ai un stat de 50 de milioane de locuitori și una de 500 de mii, al educației și al sănătății. Iar noi la educație și la sănătate, nu vreau să fac comentarii ca o să zică lumea că… nu vreau să jignesc pe nimeni, dar trăim toți în România și vedem ce se întâmplă. De aia e greu să-l faci pe ăla tânărul să-și vadă … Apărarea, care e o responsabilitate, e o contribuție națională. Noi, militarii, suntem ăia care suntem pregătiți să-i dăm ripost lui ăla, să-l batem pe ăla. Deci noi ne antrenăm și am învățat… eu am învățat carte toată cariera ca să mă bat cu generalii lui ăla, mintea mea să fie mai ascuțită decât a lor. Și e sigur, garantez. Despre asta e vorba, dar efortul e comun. Păi ce, în Ucraina luptă doar armata regulată, ce a mai rămas din ea. Că nu mai e, după trei ani, forțele armate ucrainene din 23 februarie 2022? Hai să fim serioși, tot poporul luptă, că luptă și ISU, luptă și jandarmii sau ce or avea ei, luptă și forțele teritoriale, luptă și ăia în spitale, luptă și… S-a văzut, așa trebuie văzut ăsta, nu e responsabilitatea numai a armatei, este responsabilitatea țării, dar la noi nu se vorbește despre așa ceva, că sunt multe alte treburi cu care se ocupă cine ar trebui să vorbească despre asta. Deci, cu educația și cu tineretul. Ce ar trebui cu militarii? Militarii trebuie să aibă încredere că le vor veni și mijloacele de înzestrare, cei care le așteaptă, sper să iasă. Avem și exemple pozitive, avem și exemple negative, vezi Marina. Șapte ani a stat și a dormit un contract cu Naval Group pentru corvete, care trebuie, sunt esențiale, că restul sunt vechi și Mărășeștiul, alea britanice au o anumită capabilitate și după aia declara că nu mai, cade tot și războiul e în plină desfășurare și era. Încă o dată, așa ceva nu trebuie să se mai întâmple. Punct. Trebuie să aibă încredere. Doi: trebuie să pregătească, să-și dea seama că îi așteaptă vremuri grele. Perioada aia cu stability operations și peacekeeping unde exista și acolo, puteai să mori, că au fost, am plătit cu 28 de vieți, dacă nu mă înșel. S-a întâmplat, am avut noroc că se putea să venim și cu autobuzul de morți în două ore, știu eu situația. Deci treaba aia cu niște misiuni de stabilitate, cu un anumit grad de risc mult sub gradul de risc dintr-un război real, s-a dus. De ce să spune train as you fight, adică instruiește-te, antrenează-te așa cum vei lupta? Ca să poți să scapi, pentru că dacă nu te instruiești așa cum vei lupta și ești un superficial sau nu faci ce trebuie sau nu vezi că trebuie, ieși cu picioarele în față de războiul ăla și nu știu dacă ăst e interesul și trebuie să fie conștienți de treaba asta, depinde de ei. Sper ca clasa politică să redea armatei demnitatea pierdută din terțe motive, de cele mai multe ori care nu-i revin și să aibă grijă că armata nu e numai o pacoste, cum o spun unii, care nu ne trebuie că suntem în NATO și că cheltuim bani pe ea. Le spun ăstora care au idei d-astea: vedeți, bă, că toate armatele costă bani și nimic nu se dezvoltă fără o armată care să descurajeze eventual adversar. Și trei: fără o armată care să-l facă pe Trump să zică: România, sunt mulțumit de tine, ia să te văd pe tine X. Despre asta e vorba, că nu-i convine să-și facă armata și să bage bani în armata lui ca să vină să te apere pe tine român când ești atacat tu, dacă tu nu ți-ai făcut tema. Trebuie să ți-o faci tu, să-i arăți ‘Bă, atâta pot!’ Hai că noi avem o anumită populație, o anumită dezvoltare economică, dar gândește-te la o țară care are un milion de locuitori, ce să-i spui lui ăla? Să-și cumpere un portavion. Doar n-ai înnebunit, că un portavion costă vreo două miliarde. El şi cu ce pui pe el îți trebuie o grupare de forțe care costă cam 100 de miliarde, 100 de miliarde de dolari, atât costă un portavion real, tehnic. Și atunci ăla o să zică donații „Domnule, aţi înnebunit? Păi nu-mi trebuie portavioane”. Atât pot să fac și eu, da, dar cât pot eu, în funcție de populație, putere economică, putere financiară, mărimea țării și așa mai departe, atâta pot. Adică așa trebuie văzut. Trebuie întâi să ne demonstrăm noi și după aia îi spui lui ăla, că dacă nu, pune-te când zice că costă și alea, păi pune-te în situația lui. Populația șefului de stat respectiv să-i spună șefului de stat pe care l-a ales „Băi, păi ce să căutăm noi acolo, ăștia-s bani. La aia nu dă, aia nu dă, ei şi-au luat umbrele, n-au făcut nimic pentru apărare. De ce să mă duc eu acuma? Adică trebuie văzut în ansamblu. Cam asta e cu armata. Iar cei care conduc acum Armata și cei care vin după ei să înțeleagă că-s datori, asta e responsabilitatea națională. O știu și ei. Unii o mai uită că nu s-a mai… sistemul de educație s-a cam schimbat. Se revine la… Alea nu erau treburi comuniste. Nu, era responsabilitatea noastră, a militarilor, să lăsăm țara pentru apărare și toate chestiile legate de apărarea efectivă a țării, că securitatea e complexă. Şi ultimul palier pe care l-aș aborda și problemele financiare. Dom’le, am observat că toată lumea de ce să dăm atâția bani, că avem multe probleme. Știu că nu trăiesc în România? Doamne iartă-mă, că doar nu trăiesc în America și vin și vă povestesc că în România… Nu, nu trăiesc aci. Păi să ne înțelegem bine: din moment ce trebuie să punem banii ăștia, problema e să-i punem deștept, în sensul că să dezvoltăm și noi, să retehnologizăm industria de apărare, să adaptăm din industriile tradiționale care au legătură cu apărarea, ca să-mi dezvolt capacitatea de apărare, dar numai că oamenii ăia care muncesc la astea sunt în România, că nu sunt din Japonia, că asta e o țară dezvoltată, ca să nu se supere vreun… Prin urmare, nu dau de mâncare tot la oamenii …poporul meu? Problema e că trebuie să reinvestesc, că dacă au murit, nu mai lucrează nimeni. Au plecat specialiștii. Și atunci când faci un contract stabilești ce capabilități militare… trebuie să stabilească cerințele operaționale și capabilitatea necesară pe care tu ți-o dorești. După care e treaba politicului de unde scoate banii sau să zică avem interes de acolo sau de acolo. Nu mă bag și aici e o discuție, dar nu mă bag. Dar după aia care, cine te ține când te duci la negociere să-i spui lu’ ăla „Băi, eu îţi iau scula asta, uite, să luăm F-35, nu?, superavion, supertehnologizat. E clar că noi nu putem să-l producem, că nu pot alții cu puteri mult mai mari decât noi, semnificative. Bun, dar să fac și eu din el antena, cauciucul cu pedala și cu cauciucul după pedale și coada aia din care … dă ăla din avion, că noi am produs avioane la vremea noastră, producem și elicoptere. Deci despre asta e vorba. Să iau și eu de la mine, cum fac încă o dată, tot polonezii, că-i dau exemplu. Păi asta e. Ţara aia şi-a retehnologizat industria de apărare… Clasa politică a fost determinată să facă treaba asta. Pe scurt, cam asta trebuie și la noi, dragi domni politicieni, puneți cheltuiala în folosul țării noastre, prin care rezolvați problema ridicării capacității de luptă și capacității de luptă ale Forțelor Armate Române și a rezervei şi îți asiguri și demnitatea în forurile internaționale. Spui „Alo, România sunt la linie, cum e Polonia”, și îți vezi și interesul. Și ultimul, că am vrut să închei aici mai avem un minut, cred, rezerva. Se vorbește mult despre rezervă și succesele sunt minore. Sunt niște probleme legate de sistem, sunt elemente care nu funcționează cum ar trebui și de o parte și de alta. Ideea e că asta trebuie bine să o înțelegem. Cei care sunt deja, fac o reclamă nemaipomenită printre cei care nu sunt, se integrează exact în problematica educației populației pentru domeniul militar, ca să știe cum să participe la apărarea țării. Odată se intră în problematica interesului Ministerului Apărării, care vrea să crească rezerva. Și eu aș dori să încerce cât mai mulți, măcar nu să intre nu, prima dată să se documenteze. Pregătim, dar nu vă dau date acuma, când o să am, o să vă dau, împreună cu anumite persoane din prietenii mei apropiați și colaboratorii mei apropiați au pregătit o concepție foarte clară cum să desfășurăm asta și să asigurăm o informare clară a tineretului despre treaba asta, pentru că mulți refuză și datorită faptului că nu cunosc subiectul. Zice ‘Lasă, mă, armata, știu e aia că aia. Nu vreau eu, mă, nu, nu-i treaba mea, războiul. Stai, mă, în primul rând că rezervă nu înseamnă război. Rezervă înseamnă să intri într-un proces de pregătire, care se desfășoară la perioade de timp rezonabil de bune. Armata trebuie să facă totul ca ăla să nu se sperie din prima zi, cel care vine să fugă pe câmp să zică „Duceți-vă, bă, cu armata voastră” și să vadă că devine util și funcțional şi participând acolo, își dă seama de necesitatea de a fi și el acolo și aici…
Cristian Dumitrașcu: Ăsta e mare lucru.
Cătălin Tomescu:  Absolut! Domne, totul funcționează ca un ceas, rotițe cu arculeţe, cu… Păi şi aia mică, mică, mică, mică, care așa nu dai doi bani pe ea dacă o vezi pe jos, dacă o scoți din ceasul ăla, nu mai funcționează tot ceasul. Așa e și la armată, și la apărare și tot. Orice structură e importantă, că de aia există, că dacă nu, n-ar exista. Fiecare își are rolușorul lui, nu trebuie să fii neapărat general de trei stele. Eu trebuie să știu să conduc, dar tu ești ăla care lupți și ai să vezi că îți descoperi responsabilitatea și valoarea. Nu înseamnă că dacă ești doar un simplu soldat, păi dumneavoastră știți că în armatele moderne, gen Statele Unite, un soldat de forțe speciale cu un laptop dirijează Tomahawk-uri, rachete de milioane de euro care se duc și bombardează colo și colo și colo. Ăla, dacă îl iei după gradele militare, bine, are o școală, are un antrenament, dar el cu ce face el duce vectorul respectiv de lovire unde trebuie. Deci, revenind, își vede responsabilitatea și atunci își dă seama și înțelege altfel care e aportul lui în apărarea țării şi se creează această coeziune. Încă o dată, că e responsabilitatea tuturor nu e numai a noastră. Și eu sper ca sistemul ăsta care se dorește a fi implementat privind creșterea forței și relevanței rezervei, să funcționeze mult mai bine. Personal, voi face tot ce pot în domeniul ăsta ca să ridic ștacheta.
Cristian Dumitrașcu: În concluzie, cu toții trebuie să înțelegem că fiecare are importanța lui și în momentul în care noi înțelegem treaba asta, va fi mai mult decât un ordin și o obligație atunci când va fi nevoie.
Cătălin Tomescu: Absolut. E o responsabilitatea pe care o avem față de toți cei care au fost înaintea noastră, o dată, și față de copiii noștri, că dacă ne doare în cot, mă scuzați de expresia neacademică, dar nu pot s-o spun mai plastic de-atât, despre ce lăsăm după noi, din orice considerent personal, mă gândesc că fiecare se gândește la copiii lui, că vrea să lase o țară și un viitor. Prin urmare, măcar la ăștia gândește-te și dacă nu ești tu suficient de copt, fă măcar pentru ei.
Cristian Dumitrașcu: Domnule general Tomescu, vă mulțumesc foarte mult și vă mai așteptăm la „Pro Patria” și la „Jurnal militar”.
Cătălin Tomescu: Mulțumesc şi eu de invitație. Numai bine!