La vorbitor – sau ce spune un bărbat când nu vorbește
Publicat de Anca Florea, 28 iulie 2015, 12:05
Trăim zile minunate când justiția se joacă de-a proștii, dovezile de-a alba neagra și foarte mulți dintre noi aungem să ne jucăm de-a vizitatorii la poarta unei pușcării. Pe la prieteni cum s-ar zice. Eu sigur pot spune asta. M-am dus să văd un prieten, împreună cu soția lui care … surpriză, tot prietenă îmi e (nu mă prăpădesc după nveste dar există destule excepții).
În România când te duci la vorbitor … de fapt te abonezi pentru două ore la statutul de deținut. N-ai voie să ai obiecte personale … n-ai voie să nimic, jur. Dai declarații ca tâmpitul (pe cine vezi, CNP, copii buletin … pfff) și dacă dă naiba să fii uitat ceva în buzunar … esti mort. Adică infractor și conf legii x o furi de nu te vezi …
Apoi intri între garduri de sârmă ghimpată (3 rinduri) și gratii.Te controlează ca pe locatari. Nu te miști în curte decât în grup și insoțit.
Pachetele sunt desfăcute și mâncarea răscolită, cântarită și trimisă impricinatului. Și stai să se termine toate pachetele, ale tuturor. Apoi după un nou control iei loc într-o sală civilizată și la fiecare masa vine omul vizitat. Și în câtă vreme a ramas din alea două ore după răvășirea pachetelor … stai de vorbă cu al tău … care o fi el.
E foarte simplu … (am zis că mor!!!). S-a dovedit a fi fleac pe lânga ce a urmat.
Prietenul a venit cu un trandafir în mână. Un trandafir galben, din curticica închisorii. L-a dat soției. Un trandafiraș care sfida.
Am vazut multe … și mai aveam multe de văzut chiar acolo (oameni care au ucis … nebuni sadici … sau șmecheri de tot felul) … dar m-am blocat pe imaginea trandafirului galben. Sub ochii gardienilor se pregătea de marea evadare. Sau de marea eliberare. Floarea fără acte avea să respire absolut liber într-un pahar cu apa, la ei acasă. Până se ofilește. M-am gândit chiar că o parte din prietenul meu fuge acasă, că își eliberează fâșii de suflet și le trimite – înainte să ajungă și el.
Bine,o să-mi spuneți, e … banal. E fleac. Și ce dacă?
Fleac e ăla care zice … cu copiii lui ionatani cu tot.
Dintr-un loc din care nu iese nici musca înainte de termen … fratele meu trandafirul a ieșit fără voie, fără acte … și cumva fără vlagă ca era cald …dar a iesit cind a vrut frunza lui.
La spital mergem de obicei cu flori la bolnav /să-l înveselească, să-i fie frumos. Aici bolnavii eram noi, cei liberi. Ar fi meritat să fi primit cu toții câte un fir de iarbă …sau o mână de flori de câmp … să le eliberăm omorându-le … cu gândul fericit că cineva pleacă acasă parțial … și mai ales, dar mai ales … cu convingerea că există cineva care te iubește în asemenea hal încât fură un trandafir de câte ori vii. Numai și numai ca să nu rostească. Numai și numai ca să știi că la capatul florii e un gentleman.
Ce dracu caută gentlemanii la mititica? La această întrebare savanții englezi care le știu pe toate … n-au găsit încă un răspuns.
